Tehnica împlinirii dorinţelor de Revelion

Alexandra Uşurelu, artistul cu suflet live la Canal 33

Ciclurile de şapte ani ale vieţii - Modul cutremurător in care filosofia indiană descrie ceea ce se intamplă cu noi in această viaţă

Viaţa are un şablon, şi e bine să-l înţelegi. Fiziologii spun că, din şapte în şapte ani, corpul şi mintea trec printr-o criză de schimbare. La fiecare şapte ani, toate celulele din corp se schimba, se reînnoiesc. De fapt, dacă trăieşti şaptezeci de ani, durata medie de viaţă, corpul tău moare de zece ori. În fiecare al şaptelea an al vieţii, totul se schimba – este exact ca schimbarea anotimpurilor. În şaptezeci de ani, cercul e complet. El are zece diviziuni.

În realitate, viaţa omului n-ar trebui să fie împărţită în copilărie, tinereţe şi bătrâneţe, pentru că din şapte în şapte ani începe o nouă vârsta, se face un pas nou.

În primii şapte ani copilul este autocentrat, de parcă ar fi centrul universului. Toată familia se învârte în jurul lui. Dorinţele îi sunt îndeplinite imediat, căci altfel îl apucă pandaliile, tipa, plânge, face urât. El trăieşte ca un adevărat împărat – mama, tata îi sunt servitori, toată familia trăieşte doar pentru el. Şi bine-nţeles că el crede că lucrul ăsta e valabil şi pentru lumea mai largă. Luna răsare pentru el, soarele răsare pentru el, anotimpurile se schimba pentru el. Un copil de şapte ani este absolut egoist, mulţumit de sine. Nu are nevoie de nimeni şi nimic, se simte complet.

După şapte ani se produce o schimbare. Copilul nu mai e autocentrat; devine excentric, ad literam. Se mişcă spre ceilalţi. Ceilalţi – prietenii, găştile – devin fenomenul important. Acum nu mai e atât de interesat de sine; e interesat de ceilalţi, de lumea mai mare. Începe să cerceteze, vrea să afle tot, pune mii de întrebări, aducându-şi părinţii la exasperare, devine o pacoste. Îl interesează totul, vrea să ştie tot. Omoară un fluture ca să vadă ce are înăuntru, strica o jucărie ca să vadă cum funcţionează. Dacă e bărbat, nu-l interesează fetele. Pe fete nu le interesează bărbaţii. Dacă o fată se joacă cu băieţii, e privită ca un băieţoi, ceva nu e în regulă cu ea. Psihiatrii şi psihologii spun că acest al doilea stadiu este homosexual.

După al paisprezecelea an de viaţă se deschide o a treia uşă. Pe băieţi nu-i mai interesează băieţii, pe fete nu le mai interesează fetele. Sunt politicoşi, dar lipsiţi de interes. De asta prietenia care se leagă intre şapte şi paisprezece ani este cea mai adâncă, şi nu se va mai lega niciodată în viaţă, pentru că numai între şapte şi paisprezece ani mintea este homosexuală. Copiii care s-au împrietenit atunci rămân prieteni pe viaţă, legătura este foarte profundă. Îşi vor mai face prieteni, dar acei prieteni vor fi mai degrabă cunoştinţe; fenomenul acela profund care s-a întâmplat între şapte şi paisprezece ani nu se va mai repeta.

După al paisprezecelea an, pe băiat nu-l mai interesează băieţii. Dacă totul decurge normal, îl interesează fetele. Acum devine heterosexual, interesat cu adevărat de opusul lui, de adevăratul celălalt. Al paisprezecelea an este un an revoluţionar, important. Sexul devine matur, adolescentul începe să se gândească la sex; fanteziile sexuale încep să domine visele. Bărbatul devine un mare Don Juan, începe să curteze fetele. Apare romantismul, poezia.

La douăzeci şi unu de ani, dacă totul decurge normal, şi adolescentul nu este forţat de societate să facă ceva care nu este firesc, adolescentul devine tânăr, e interesat mai mult de sătuţul social decât de iubire. Are ambiţii, vrea un Rolls Royce, vrea o casă mare, vrea să fie un om de succes, un Rockefeller, un prim ministru. Ambiţia devine preponderenţă. Toată preocuparea tânărului se canalizează pe viitor, pe reuşita, pe competiţie, pe strategia în bătălia pentru poziţia socială. 

De la douăzeci şi unu la douăzeci şi opt de ani, tânărul duce o viaţă aventuroasă, are ambiţii mari, dorinţe mari şi lupta prin toate metodele să şi le realizeze. La douăzeci şi opt de ani, devine conştient de faptul că nu toate dorinţele pot fi împlinite. Înţelege mai bine ca multe dorinţe sunt irealizabile. Acum începe să-l intereseze mai mult siguranţa şi confortul, şi mai puţin aventura şi ambiţiile. Începe să se aşeze. Al douăzeci şi optulea an de viaţa marchează sfârşitul perioadei hippie…

La trezeci şi cinci de ani energia vitală atinge punctul omega. Cercul este jumătate complet şi energiile intră în declin. Acum, omul nu e interesat numai de siguranţă şi confort, el devine conservator. Nu numai că nu-l interesează revoluţia, ci devine antirevoluţionar. Acum este împotriva tuturor schimbărilor, este conformist, conservator. Este împotriva a tot ce e revoluţionar, vrea să păstreze stătu quo, adică starea în care se află lucrurile în momentul de faţă, şi e împotriva oricărei schimbări care ar putea să-i pună în pericol stabilitatea. Este împotriva hippioţilor, a rebelilor. Acum este cu adevărat un membru de bază al cetăţii…

La treizeci şi cinci de ani, omul face parte din lumea convenţională. Începe să creadă în tradiţii, în trecut, în Vede, în Coran, în Biblie. Este împotriva schimbării, pentru că orice schimbare îi poate tulbura viaţa, iar acum are mult de pierdut. E de partea legii, a religiilor, a reglementărilor, a disciplinei, şi combate anarhismul.

La patruzeci şi doi de ani erup tot felul de boli fizice şi mentale, căci acum viaţa e în declin. Energia se îndreaptă spre moarte. Dacă la început energiile erau în urcare şi omul devenea tot mai vioi, mai energic, mai puternic, acum se întâmplă exact pe dos – cu fiecare zi omul e tot mai slab. Însă obiceiurile persistă. Dacă acum mănâncă la fel de mult ca la 35 de ani, se îngraşă, şi încep să apară tot felul de boli – tensiune mare, atacuri de cord, insomnie, ulcere. Toate acestea se întâmpla în preajma vârstei de 42 de ani, care este unul dintre cele mai periculoase puncte. Părul începe să cadă, încărunţeşte. Viaţa se transformă în moarte, încetul cu încetul. În prejma vârstei de 42 de ani religia devine pentru prima dată importantă, pentru că religia este profund preocupată de moarte. Acum moartea se apropie, şi omul caută refugiul în religie…

La patruzeci şi nouă de ani, căutarea a devenit clară. I-au trebuit şapte ani să devină clară. Acum apare hotărârea. Nu te mai interesează ceilalţi. Pe bărbaţi, nu-i mai interesează femeile, pe femei nu le mai interesează bărbaţii – se instalează menopauza.

Omul nu prea mai are chef de sex. Toată treaba i se pare puţin cam juvenilă, puţin cam imatură… Aşa cum la paisprezece ani dorinţa sexuală apare în mod firesc, la fel de firesc ea se estompează la patruzeci şi noua de ani. Trebuie să fie aşa, pentru că fiecare ciclu trebuie să se încheie…Acum omul a întors spatele vieţii şi ambiţiilor şi dorinţelor – s-a terminat. El se îndreaptă spre singurătate, spre el însuşi. Înainte nu putea fi singur; existau responsabilităţi de îndeplinit, copii de crescut. Acum copiii sunt adulţi, căsătoriţi, sunt aşezaţi la casele lor. Nu mai sunt hippioţi, trebuie să aibă în jur de 28 de ani. Acum e vremea ca părintele să lase casa în urmă, să se desprindă de problemele lumeşti, să înceapă să privească spre pădure, să coboare în sine, să devină introvertit, să fie din ce în ce mai înclinat spre meditaţie şi rugăciune.

La vârsta de cincizeci şi şase de ani se produce iar o schimbare, o revoluţie; acum nu mai e de ajuns ca omul să privească spre pădure, el trebuie să plece în pădure. Viaţa e pe sfârşite, moartea e tot mai aproape. Dacă la 49 de ani nu mai e interesat de sexul opus, la 56 de ani încep să nu-l mai intereseze ceilalţi, indiferent de sex, societatea, formalităţile sociale, formele de înregimentare. S-a terminat cu „socializarea”, cu apartenenţa la diverse cluburi, organizaţii sau grupuri.

A trăit destul, a învăţat destul; acum mulţumeşte tuturor şi părăseşte formă de organizare respectivă. Cincizeci şi şase de ani este vârsta la care trebuie să devină în mod firesc un sannyasin. Trebuie să îmbrăţişeze sannys-ul, renunţare, să iasă din societate. E firesc – aşa cum a intrat, trebuie să iasă, pentru că dacă n-ar ieşi, s-ar sufoca.

La şaizeci şi trei de ani redevine copil, este interesat numai de sine. Asta înseamnă meditaţia – să cobori în tine, ca şi cum totul s-a prăbuşit şi numai tu exişti. Redevine copil, inocent, începe să coboare în sine. I-au mai rămas de trăit numai şapte ani, trebuie să se pregătească de moarte. Trebuie să fie gata să moară. Ce înseamnă să fii pregătit să mori? Înseamnă să mori sărbătorind, să mori fericit, să întâmpini moartea cu braţele deschise, să fii dornic să mori. Dumnezeu ţi-a dat prilejul de a fi şi de a învăţa, şi ai învăţat. Acum ai vrea să te odihneşti. Acum ai vrea să pleci acasă. Tot ce-a fost până acum a fost sejur. Ai rătăcit pe un tărâm străin, ai trăit cu oameni străini şi ai învăţat multe. Acum e vremea să te întorci acasă. La şaizeci de ani, omul se închide de tot în sine. Nu citeşte, nu vorbeşte mult. Este tot mai tăcut, tot mai mult el cu sine, total indiferent la ce se petrece în jurul lui. Încetul cu încetul energia slăbeşte.

La vârsta de şaptezeci de ani e pregătit. Dacă a urmat acest şablon natural, cu nouă luni înainte de moarte îşi dă seama că moartea vine, e conştient de asta. Aşa cum copilul trebuie să petreacă nouă luni în uterul mamei înainte de a se naşte, înainte de a muri omul trebuie să petreacă nouă luni în sine. Cu nouă luni înainte de venirea morţii, omul intră iarăşi în uter, numai că acum uterul nu mai e în mamă, ci în el însuşi.

Indienii numesc cel mai tainic altar al unui templu, garbha, uter. Denumirea e foarte simbolică. În ultima fază a vieţii, cu nouă luni înainte de moarte, omul intră în sine, propriul său corp devine uter. El coboară în cel mai tainic altar, unde flacăra arde veşnic, unde se află lumina, unde trăieşte Dumnezeu. Acesta e procesul natural. Pentru acest proces natural nu e nevoie de viitor. Trebuie să trăieşti clipa prezenta. Clipa următoare va veni de la sine. Aşa cum râul curge şi ajunge în ocean, tot aşa curgi şi tu şi ajungi la sfârşit, la ocean…

Când ajungi la şaptezeci de ani, când eşti gata să mori – dacă ai trăit totul aşa cum trebuie, în prezent, fără să amâni nimic pentru viitor, fără să visezi la viitor, dacă ai trăit total clipă. Indiferent cum a fost ea – cu nouă luni înainte de moarte devii conştient de faptul că vei muri…

Moartea este încununarea, împlinirea. Viaţa nu sfârşeşte în moarte; de fapt, viaţa înfloreşte în moarte. Însă pentru a cunoaşte frumuseţea morţii trebuie să fi pregătit pentru ea, trebuie să înveţi artă de a muri.

Acum el intră în lumea nebuniei. Piaţa devine acum lucrul cel mai important. Întreaga lui fiinţă se îndreaptă spre piaţa: bani, putere, prestigiu.

Cele şapte emoţii explicate de medicina tradiţională chineză

   Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronice ne fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.

Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.

O persoană care  este in mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive.

În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent. Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.

Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.

Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.

Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia, indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale, depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate sau dureroase şi dereglări digestive.

Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree, dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă, palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.

Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă, distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.

Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse, alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi sensibilitate la răceli şi gripă.

Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire prematură şi imunitate scăzută.

Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii nocturne şi oboseală cronică.

Tratamentul emoţiilor – virtuţi emoţionale

În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit “cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:

Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect
Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine

Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine
Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism

Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune
Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:

Ficat: relaxare, pace, plante medicinale
Inima: iubire, bucuri, frumuseţe
Plămâni: încredere, timp şi spaţiu
Splina: ocrotire, nutriţie
Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

 Lesley Tierra

Cum se apără singur organismul

V-aţi întrebat vreodată ce se întâmplă în organismul nostru la un simplu strănut? Sau căscat? Sau plâns?

Nu prea ne dăm seama de puterea organismului de a se apăra singur împotriva bacteriilor şi a virusurilor cauzatoare de boli. Dar aceasta există, prin strănut, căscat, sughiţ.

• Căscatul. Scopul principal al căscatului este să răcorească creierul după ce a fost suprasolicitat.
• Strănutul. De obicei, strănutăm atunci când căile nazale se umplu cu prea mulţi alergeni, microbi, praf sau alte substanţe iritante. Astfel, strănutul e modul organismului de a scăpa de acest ”gunoi”.
• Sughiţul. Când mâncăm foarte repede şi înghiţim bucăţi mari de mâncare sau pur şi simplu ne supraîncărcăm, nervul pneumogastric se poate irita. Această reacţie este în strânsă legătură cu stomacul şi diafragma. Rezultatul este sughiţul.
• Întinderile de dimineaţă. Instinctiv ne întindem cu scopul de a ne pregăti corpul pentru sarcinile fizice din timpul zilei. În acelaşi timp, întinderile lucrează muşchii, refac fluxul de sânge şi ne îmbunătăţesc starea de spirit.
• Tresăritul în timpul somnului. Acesta se referă la sentimentul ciudat când te aşezi în pat să adormi şi după ceva timp corpul îţi este străbătut ca de un şoc electric. Toţi muşchii se contractă atât de puternic încât te trezeşti imediat. Fenomenul este rezultatul faptului că atunci când eşti pe punctul să adormi, frecvenţa respiraţiei scade rapid, în timp ce pulsul încetineşte doar foarte puţin şi muşchii sunt relaxaţi. În mod uimitor, creierul interpretează aceste evoluţii ca prevestind moartea. Aşa că el încearcă să te salveze, oferindu-ţi un şoc.
• Încreţirea pielii când stai în apă. Ridurile care apar pe pielea mâinilor atunci când stai mai mult în apă joacă un rol important. Când organismul se confruntă cu o cantitate mai mare de umiditate, creierul consideră că mediul poate fi alunecos. Astfel, pielea de pe mâini începe imediat să se schimbe pentru a-ţi fi mai uşor să te prinzi de suprafeţele netede.
• Pierderea memoriei. Uitarea se întâmplă de multe ori după apariţia experienţelor cele mai neplăcute. Creierul nostru şterge literalmente cele mai cumplite momente din amintirile noastre.
• Pielea de ”găină”. Funcţia primară a pielii de ”găină” este de a reduce cantitatea de căldură pe care corpul o pierde prin porii pielii, ceea ce ne ajută apoi să ne încălzim mai uşor în condiţii climatice nefavorabile.
• Lacrimile. În afară de a acţiona ca protecţie pentru membrana mucoasă a ochiului atunci când obiectele străine vin în contact cu ea, lacrimile servesc drept instrument de ”apărare emoţională”. Oamenii de ştiinţă cred că, în situaţii de stres, corpul creează o nouă şi foarte puternică sursă, lacrimile, pentru a distrage atenţia persoanei respective de la durerea cu care se confruntă în acel moment.

BOALA, efortul pe care il face natura ca sa vindece omul

STIINTA SACRA 2018 10 20

EMOTIILE SI BOLILE OSTEOARTICULARE

Cum vindecă iertarea o relaţie distrusă?

Terapia iertării | Câte-n lună şi-n stele | Edith Kadar

Cele 5 răni ale sufletului care ne împiedică să fim noi înșine

Cum găsesc în mine puterea de a iubi deşi sufăr de rana neiubirii?

Planul Sufletului

ÎNTREBĂRI și RĂSPUNSURI PE TEME SPIRITUALE - partea a II-a

ÎNTREBĂRI și RĂSPUNSURI PE TEME SPIRITUALE

Universul de azi și noua spiritualitate, cu Prof. Dumitru Constantin Dulcan

Valeriu Popa - Paste 21.04.1993 v1

Mai prosperi, mai sănătoși, mai elevați prin Theta Healing

Invidia. Cum te protejezi? - cu Camelia Pătrășcanu

Cum mă vindec de rana abandonului şi a respingerii?

Dr. Johann Georg Schnitzer – Medicina nu cunoaşte cauza hipertensiunii!

“La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinanta pentru apariţia hipertensiunii arteriale.”

Boala este descrisă şi clasificată în “hipertensiune arterială esenţială sau primară”, dar depre cauzele bolii nu se ştie o iotă în mod sigur !

Ce medicamente se dau în cazul hipertensiunii arteriale de către medicina clasică ?

Medicamentul standard la hipertensiunea arterială şi pe care îl primesc aproape 100% din pacienţi este un medicament care conţine o substanţă numită betablocher. Ea inhiba bătăile normale ale muşchiului inimii reducând randamentul ei natural. Prin această metodă inima nu mai bate cu amplitudinea necesară organismului. Acest lucru duce automat la scăderea presiunii sângelui în artere la fel ca şi atunci când un robinet la care se afla legat un furtun este închis un pic.

Randamentul inimii este redus prin betablocheri cu 20-40% şi acest lucru va duce inevitabil la:

– distrugerea sigură a muşchilor inimii şi ca urmare la boli cronice de inimă

– lipsa de putere şi energie

– oboseala cronică

– infecţii în sânge datorită lipsei de oxigen şi de sânge proaspăt în extremităţi

– slăbirea sistemului imunitar

– slăbirea tutoror organelor (toate organele sunt alimentate şi întărite cu sângele pompat de inimă.

– capacitate cerebrală scăzută

Alte medicamante date împreună cu betablocherii sunt medicamente care “subţiază” sângele. Acestea alterează în mod artificial consistenta lui sau medicamente care dilată arterele.

Întrebarea 1:

Dacă hipertensiunea nu are de a face cu inima – după cunoştinţele actuale ale medicinii – de ce se dau totuşi medicamente care reduc puterea inimii ?

Pentru că prin aceste medicamente se obţine cel mai rapid efect de reducere a hipertensiunii – efect dorit şi de pacienţi. Însă cu medicamente se produc efecte nefaste şi ireparabile asupra sănătăţii de care vor profita la urma cel mai mult tot fabricanţii de medicamente.

Întrebarea 2:

Betablocherii vindeca hipertensiunea arterială ?

Bineînţeles că nu vindecă nimic pentru că inima are de a face cu tensinea arterială la fel de mult ca şi un robinet cu un furtun înfundat care este conectat la el. Prin închiderea robinetului nu se curăţa furtunul chiar dacă presiunea din acesta scade.

Întrebarea 3:

De ce se dau totuşi betablocherii la hipertensiunea arterială dacă nu vindecă nimic?

Tocmai fiindcă nu vindecă se dau aceste medicamente. Dacă medicamentele ar vindeca ceva cine ar mai cumpăra aceste medicamente decenii întregi ? Scopul industriei farmaceutice este profitul şi nu vindecarea. Cu vindecarea nu se fac bani.

Întrebarea 4:

De ce doctorii nu cauta o alternativă mai bună ?

Industria farmaceutică nu produce alte medicamente contra acestei afecţiuni şi ca urmare doctorii nu au ce să aleagă.

Betablocherii funtioneaza rapid (deşi distrug inima şi slăbesc întregul organism). Acest lucru le este mai mult decât suficient celor mai mulţi “doctori”. Un doctor adevărat însă va căuta cauza bolii şi va încerca să o înlăture. Un astfel de doctor este mai rar decât 7 cifre la lotto.

Întrebarea 5:

Care este de fapt cauza adevărată a hipertensiunii arteriale ?

Dacă privim sistemul cardio-vascular îl putem compara cu o pompă de apă care ţine apa în circulaţie într-un lac artificial.

Acest sistem format dintr-o pompă (inima), furtun (vase sanguine), un filtru (rinichii).

Pompă de apă este aleasă de aşa natură să garanteze circulaţia ideală a apei.

Dacă presiunea din furtun creşte la un moment dat există numai două cauze posibile:

a) înfundarea furtunului

b) înfundarea filtrului (rinichii)

Reducând randamentul pompei de apă se scade tensiunea ridicată care apare în mod automat în furtun însă acest lucru nu duce la repararea problemei. Un instalator va face în acest caz ceea ce trebuie: el va curăţa flitrul înfundat.

În cazul organismului cauza hipertensiunii arteriale sunt rinichii.

Rinichii filtrează permanent sângele. Atunci când randamentul lor scade automat creşte tensiunea arterială căci inima nu îşi schimbă randamenetul în funcţie de cel al rinichilor.

De ce scade randamentul rinichilor ?

Rinichii omului sunt organele cele mai puternic legate direct de emoţii şi sunt afectaţi foarte puternic de supărări şi de emoţiile negative, îndeosebi de cele de durată (tristeţe, depresie, decepţii sentimentale, pierderea celor iubiţi, singurate).

Cei mai mulţi oameni încep să fac hipertensiune arterială după un deces sau o supărare care ţine mai mult timp.

În cazul supărărilor cronice rinichii nu mai pot lucra cum trebuie – se strâng de la tristeţe. Reducându-se capacitatea lor de filtrare creşte în mod automat tensiunea din artere.

Şi conflictele şi enervările zilnice la oameni care nu sunt trişti sau depresivi duc la hipertensiune arterială, însă acest lucru este cauzat nu numai de randamentul slăbit al rinichilor (cei mai mulţi oamenii au rinichii slăbiţi şi înfundaţi) ci mai mult de ficat, care are o funcţie compensatoare la volumul de sânge aflat în circulaţie în organism.

Enervearea afectează în mod direct ficatul. Deci cauza numărul 2 la hipertensiune sunt conflictele emoţionale, certurile. Acestea duc la tensiune emoţională şi ca urmare şi la tensiune în sânge.

Ca urmare voia bună şi echilibrul emoţional sunt factorii care vindeca cel mai uşor hipertensiunea arterială.

Fiindcă pacienţii nu ştiu acest lucru, de îndată ce au aflat că suferă de această afecţiune ei vor lua medicamentele precrise de medic ani de zile – chiar dacă necesitatea lor dispare – fiind convinşi că boala este nevindecabila şi că trebuie să ia aceste medicamente o viaţă întreagă.

Un alt factor important la hipertensiune este ficatul.

Ficatul acţionează ca un rezervor de sânge care menţine cantitatea de sânge din organism la nivelul necesar – asemănător cu rezervoarele de dilatare folosite la instalaţiile de încălzire Oricine a văzut un ficat de animal îşi poate da seama uşor ca acesta este asemănător unui burete care conţine mult sânge.

La mişcare muşchii trebuie alimentaţi cu sânge şi acestea este eliberat de ficat care îl adună în timpul repausului.

Şi la enervare sau emoţii puternice ficatul eliberează acest sânge care se duce în zonele necesare, mai ales la cap unde se creează o congestie.

La un om cu ficatul sănătos sângele se retrage repede înapoi în ficat după efort sau eneervare, pe când la unul cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece în mod rapid.

Din cauza afecţiunilor ficatului care, ca şi cele la rinichi le are aproape orice om din ziua de azi mai mult sau mai puţin datorită la mai mulţi factori (alimentaţie nesănătoasă, lipsa de mişcare, toxine acumulate, calculi renali şi bliari) ficatul nu mai poate îndeplini această funcţie în mod ideal iar compensarea cantităţii de sânge din arterii nu mai poate fi făcută în timp util ducând la valori mărite de tensiune.

Un ficat bolnav şi enervările duc deci la valori şi mai mari ale tensiunii arteriale decât în cazul unui ficat sănătos.

Şi acest lucru este cunoscut: bolnavii despresivi şi mânioşi fac tensiune şi mai mare decât cei care sunt numai depresivi.

Deşi cauza primară a hipertensiunii este pe plan organic sistemul renal, ficatul are deci o influenţă destul de mare asupra valorilor ei.

Al treilea factor la hipertensiunea arterială, care este însă minor, este pierderea elasticititatii arterelor.

Arterele elastice sunt în stare să compenseze prin umflare o parte din tensiunea marita apărută, în timp ce arterele rigide şi cu elasticitatea alterată vor păstra creşterea presiunii arteriale la valoarea cauzată de emoţia creeata.

Factorii zilnici care duc la variaţia tensiunii arteriale în cazul hipertensivilor cronici, datorate rinichilor, emoţiile negative şi enervările, aşa cum ştie orice hipertensiv din proprie experienţă.

Întrebarea 6:

De ce doctorul meu nu ştie toate lucrurile acestea ?

Doctorii au fost învăţaţi cândva la facultate – în mod evident greşit – că hipertensiunea nu are cauze şi că se tratează cu betablocheri.

Majoritarea doctorilor au rămas la acest stadiu de necunoaştere totală, stadiu la care a rămas şi “ştiinţa” oferită de industria farmaceutică de mai multe decenii.

În ultimii 30 de ani nu s-a făcut un singur pas inaintre pentru vindecarea hipertensiunii căci, cine are oare nevoie de un pas înainte, când se câştigă atâţia bani cu betablocheri şi cu alte medicamente ?

Timp de cercetare proprie şi mai ales de gândire doctorii din ziua de azi nu deţin, iar ei, ca şi cei mulţi “oameni de ştiinţă” se mulţumesc cu ceea ce ştiu deja.

Cum se poate vindeca hipertensiunea în mod adevărat

Pentru a vindeca hipertensiunea există un singur mod real şi eficient: trebuie vindecată sau eliminată depresia, supărarea sau tristeţea pacientului !

Acest lucru se poate face în mod efectiv cu ajutorul homeopatiei sau prin schimbarea modului de viaţă.

Oamenii care se enervează uşor trebuie să îndepărteze sursele conflictelor şi să încearcă să se stapanesca.

În cazul hipertensiunii trebuie tratate cu remedii naturiste atât organele (rinichii şi ficatul) care duc la creşterea ei dar mai ales cauzele psihice care duc la dereglarea acestor organe: supărarea, depresia şi enervarea.

Acest lucru se poate face cel mai efectiv şi precis cu ajutorul remediilor homeopate.

Tratamentul cu betablocheri şi subţietori de sânge aduce numai daune întregului organsim. El nu vizează deloc cauza adevărată a bolii, făcând bolnavii dependenţi de aceste medicamente pentru decenii întregi.

În plus, în acest caz este evident faptul că doctorii dau la hipertensiune un medicament pentru inima când de fapt cauza bolii nu este cunoscută şi nici atribuită inimii !

Acest tratament este tot aşa o mare prostie ca şi reducerea randamentului pompei de apă în loc de desfundarea filtrului pentru un instalator.

Dacă un instalator ar face aşa ceva ar fi concediat imediat. Doctorii fac acest lucru de decenii întregi, fără nici măcar să se întrebe care este cauza acestei boli.

Mulţi bolnavi care au reuşit să depăşească stadiul depresiv nu mai au hipertensiune şi nu mai au ca urmare nici nevoie de medicamente, dar se iau mai departe din obsinuinta sau din cauză că doctorii lor nu le spun că nu mai sunt necesare.

Frică de “a se întâmpla ceva” este menţinută şi innoculata de sistemul medical. Aceşti betablocheri se dau în cele mai multe cazuri decenii întregi deşi necesitatea lor dispare des de la sine în multe cazuri.

Alternative eficiente la betablocheri

O alternativă naturală foarte eficientă la betablocheri şi mult mai sănătoasă şi care funcţionează pentru cei mai mulţi bolnavi, este remediul naturist de la plafar cu numele de “Regulator de tensiune”.

Remediul costă 25 de lei şi se poate găsi peste tot unde este un magazin naturist gen plafar.

Remediul merită încercat, deşi nu poate ajuta pe toţi dat fiind factorii diferiţi care cauzează mărirea tensiunii cât şi organele afectate.

Mult mai eficiente la vindecarea cauzelor hipertensiunii ar fi deci drenoare renale şi hepatice. Aceste remedii înlătura depunerile din rinichi împreună cu remedii naturale contra depresiei sau a irascibiliatii.

Sursa: sanatate.findtalk.biz

Cheia absolută și extraordinară a dezvoltării personale - cu Camelia Păt...

IN CORPUL NOSTRU EXISTĂ LEACUL PENTRU VINDECAREA ORICĂREI BOLI.

În fiecare dintre noi există o forţă mai presus decât orice boală. Ar fi de un folos uriaş să învăţăm să o folosim, pentru a ne recâştiga sănătatea

Organismul nostru a fost creat pentru a se menţine sănătos de la sine, cu propriile-i puteri. În fiecare dintre noi există un  doctorcare ne tratează cu aceeaşi grijă şi bunăvoinţă, indiferent dacă avem sau nu card de sănătate. Şi care este gata să ne sară în ajutor zi şi noapte, la sfârşit de săptămână ori în zilele de sărbătoare.

Numele lui? “Doctor Ego”, adică propriul nostru organism, poziționat, de la natură, pe autoreglare şi capabil să vindece, cu propriile-i puteri, peste jumătate din totalitatea afecțiunilor acute cu care ne confruntăm. Dacă în urmă cu doar un deceniu, afirmațiile acestea păreau povesti, acum ele au fost dovedite.

“Da”, afirmă specialiştii, “vindecătorul” dinăuntrul nostru ştie să lipească oasele rupte, să regenereze celulele din piele, din sânge sau din ficat, să înlăture, cu ajutorul enzimelor reparatorii, defectele din ADN (substanţa ereditară). Adeseori, toate acestea funcţionează fără un ajutor activ. Sistemul imunitar învinge fără probleme o răceală sau o infecţie intestinală, atâta vreme cât noi îi oferim organismului odihna necesară.

Dar lucrurile stau cu totul altfel, în cazul problemelor acute de sănătate. Cei ce se luptă cu un colon iritabil, migrene, reumatism, alergii sau dureri de spate persistente ar face bine să-şi activeze ţintit forţele vindecătoare, respectând cele 5 strategii pe care vi le prezentăm mai jos:

1. Eliberaţi drumul vindecării

Pentru a ne activa forţele de autovindecare pe care le avem de la naştere fiecare din noi, e nevoie, înainte de toate, să dăm la o parte blocajele pe care singuri ni le punem în drum. Este vorba despre deprinderile greşite ale vieţii de zi cu zi, pe care nu le mai simţim ca nocive: fast-food-ul, lipsa de somn, fumatul sau excesul de alcool.

Cei ce dorm prea puţin, mănâncă în exces burgeri şi cartofi prăjiţi şi îşi menţin nivelul de stres ridicat anihilează complet capacitatea organismului de a se apăra, şi autovindecarea este blocată. Printre recomandări, mai ales pentru supraponderali, se află şi porţiile mai mici în farfurie. Reducerea caloriilor este una dintre cele mai eficiente măsuri, capabile să activeze vindecarea, mai ales în cazul afecţiunilor cronice.

După cum arată studiile, reducerea caloriilor atenuează artroza, hipertensiunea, diabetul şi migrenele, permiţând mecanismelor reparatorii genetice să funcţioneze mai bine.

2. Găsiţi-vă propria cale medicală

Experienţa arată că drumul spre vindecare nu este nici drept şi nici previzibil. Este nevoie, adeseori, de răbdare şi de flexibilitate. Pentru că bolile grave nu pot fi eradicate doar prin puterea plantelor, a luminii sau a gândirii. Celor ce combină inteligent medicina alopată cu metode complementare, tratamente cu plante, medicina tradiţională chineză sau indiană, acupunctură, homeopatie, mişcare şi sport, li se deschid noi perspective. În multe cazuri, chiar şi simpla decizie de a lua frâiele vindecării în propriile mâini produce primii paşi spre vindecare.

Recomandare: Întrebaţi medicul de familie ce metode alternative aţi putea folosi şi profitaţi de experienţa altor pacienţi.

3. Ieşiţi din zona de confort

O mare parte din forţele de autovindecare funcţionează după o schemă pe care medicii o numesc “principiul reacţiei la stimuli”: un impuls din exterior, primit de organism, îi repune acestuia, încet-încet, în funcţiune forţa destabilizată. Acest impuls (de obicei este vorba de ceva care irită) este folosit de o mulţime de metode terapeutice: de la tratamentele cu apă caldă şi rece ale lui Kneipp, la acele înfipte în piele de acupunctori şi până la masajele musculare.

Şi puterea vindecătoare a mişcării funcţionează, parţial, după acest model. Activitatea fizică “împinge” dozat organismul să iasă din zona sa de confort. Succesele sunt, uneori, senzaţionale. Astmaticii “antrenaţi” fizic fac mai rar crize de sufocare, diabeticilor de tip 2 le scade nivelul glicemiei şi nevoia de insulină, iar persoanele cu depresii îşi recâştigă încrederea. Mişcarea ca medicament acţionează cu succes chiar şi în terapia anti-cancer. Mai ales în cazul cancerului intestinal, sportul reduce rata de mortalitate cu 30 de procente. Este mai mult decât s-ar putea spera de la chimioterapie.

4. Făceţi-vă aliaţi de nădejde

Relaţiile cu familia şi prietenii reduc numărul îmbolnăvirilor şi grăbesc regenerarea. Este o observaţie pe care o fac tot mai mulţi medici în legătură cu pacienţii lor. Persoanele cu forţe de autovindecare puternice se află, de regulă, într-un echilibru psihic şi social. Explicaţia o oferă psihoneuroimunologia, care se ocupă cu “colaborarea” dintre psihic şi imunitate. “Implicat în relaţiile sociale şi neapăsat de spaime sau de stresul cronic, sistemul imunitar al organismului funcţionează, în mod evident, mai bine”, spun experţii.

Sprijinul vine şi din partea unor “susţinători” din alte “lumi”: Dumnezeu, Iisus, Maica Domnului. Sute de studii ajung la concluzia că oamenii care urmează regulat o practică spirituală au nevoie de mai puţine calmante după o operaţie, depăşesc mai repede o depresie sau se vindecă mai uşor după un atac de cord. Faptul că spiritualitatea acţionează ca un medicament are multe cauze. Stresul dăunător poate fi, de pildă, redus, dacă ne putem “delega” grijile, către o instanţă superioară. Şi trăirea transcendentală din timpul meditaţiei sau al rugăciunii reprimă neliniştile lumeşti şi durerile.

5. Acordaţi-vă pauze regulate de odihnă (refacere)

Medicul dinăuntrul nostru atinge forma maximă atunci când organismul îşi găseşte odihna. Relaxarea stimulează procese extrem de importante din trup. Irigarea cu sânge se ameliorează, iar procesele inflamatorii cedează. Şi pentru că infecţiile produc numeroase boli, de la arterioscleroză, infarct miocardic şi reumatism, până la intestinul iritabil, odihna şi relaxarea acţionează ca un remediu universal. Practicaţi consecvent respiraţiile urmărite mental şi luaţi-vă mai multe pauze de relaxare pe zi.

Autovindecarea îşi are şi ea limitele ei. În cazurile următoare, trebuie consultat medicul:

* Febră: Dacă scade şi creşte brusc sau dacă ţine mai multe zile.

* Scăderea în greutate: Dacă se pierd peste 5% din totalul de kilograme în 3 luni (involuntar).

* Dureri de spate: Dacă apar însoţite de febră şi paralizie (la picioare).

* Dureri de cap: Dacă sunt puternice, însoţite de febră, ceafă înţepenită sau de simptome neurologice (de ex. dereglarea vederii).

Sursa articolul: Formula AS

Afirmatii puternice pentru sanatate

Folosite in mod corespunzator, afirmatiile pot avea un impact extraordinar asupra mintii constiente si subconstiente, inlesnind procesul de vindecare a corpului. Iata cateva afirmatii care iti pot educa mintea sa gandeasca pozitiv atunci cand vine vorba de sanatate si sa creeze si in interior premisele necesare vindecarii.

Atentie! Sub nicio forma, aceste afirmatii nu pot fi un substituent pentru tratamentele medicale si nici nu le pot inlocui. Folositi-le mai degraba ca pe un medicament spiritual suplimentar menit sa potenteze efectele tratamentelor medicale si sa le faca sa functioneze mai bine.

31 de afirmatii pentru sanatate si a-ti ajuta corpul sa se vindece de boli

1. Imi onorez corpul. Am incredere in semnalele pe care corpul meu mi le transmite.

2. Corpul meu lucreaza intotdeauna pentru sanatate. Corpul meu vrea sa fie intreg si sanatos. Cooperez cu el si devin sanatos, intreg si complet. (Louise Hay)

3. Sunt inconjurat de oameni iubitori care ma incurajeaza sa fiu sanatos.

4. Imi accept si imi iubesc corpul asa cum este. Sunt profund recunoscator pentru el.

5. Fiecare zi din viata mea este o zi plina de speranta, fericire si sanatate.

6. Corpul meu este conectat la intelepciunea universului.

7. Pacea lui Dumnezeu, dragostea, sanatatea sunt in mintea, trupul si sufletul meu.

8. Sanatatea este dreptul meu din nastere, sanatatea perfecta este dreptul meu divin. Chiar acum imi revendic acest drept.

9. Cu fiecare zi ce trece, corpul meu devine din ce in ce mai energic, mai sanatos, mai plin de vitalitate.

10. Corpul meu imi vorbeste si imi spune de ce are nevoie.

11. Corpul meu face tot ce ii sta in putinta pentru a crea o sanatate perfecta. Am grija de el oferindu-i respect si dragoste.

12. Sunt profund recunoscator pentru vindecarea care are loc in fiecare celula din corpul meu.

13. Ma eliberez de toate sentimentele bolnave din mine vizavi de oameni, incidente, evenimente sau orice altceva. Iert si ma iert.

14. Sunt pregatit sa imi vindec corpul. O energie vindecatoare curge prin mine acum si intotdeauna.

15. Merit sa am o viata sanatoasa si implinita si o atrag in fiecare zi.

16. Corpul meu este inteligent, ii permit sa se vindece.

17. Iubesc miscarea fizica, consum alimente sanatoase care imi hranesc corpul, beau suficienta apa incat sa imi hidratez corpul corespunzator.

18. Imi place sa am grija de corpul meu si corpul meu apreciaza caci este lipsit de dureri.

19. Sunt perfect capabil sa fac cele mai sanatoase alegeri pentru mine si corpul meu. Obiceiurile mele alimentare tin doar de mine.

20. Starea de bine, bucuria, vitalitatea sunt starea mea naturala.

21. Sistemul meu imunitar imi protejeaza corpul intr-un mod inteligent si puternic.

22. Fiecare celula din corpul meu radiaza de vitalitate.

23. Corpul meu este puternic, flexibil, echilibrat si plin de energie. Ii ofer corpului meu toti nutrientii de care are nevoie.

24. Mintea mea are un puternic efect de vindecare asupra corpului meu.

25. Fiecare organ si sistem din corpul meu functioneaza asa cum trebuie.

26. Simt o imensa recunostinta pentru miracolele nevazute care au loc in corpul meu.

27. Am un spate puternic si sanatos. Am o inima puternica si sanatoasa care bate in ritmul perfect al vietii. Am o vedere excelenta si un auz bun.

28. Corpul meu stie cum sa se vindece singur si face asta chiar acum.

29. Ii iert pe toti cei din trecutul si prezentul meu si ii rog sa ma ierte la randul lor. Le doresc sanatate si echilibru in propriile vieti.

30. Le trimit dragoste tuturor celor care m-au ajutat vreodata si ma ajuta. Si lor le doresc sanatate si echilibru in propriile vieti.

31. Atrag medicii si tratamentele potrivite care imi ajuta corpul sa se vindece

Andra - Imnul National @ Arena Nationala cu Simona Halep

Recuperarea puterii pierdute și a sufletului captiv, Horoscop 19-31 iuli...

Luna Plină 16 iulie 2019 - Efecte pe termen lung

RESPECTĂ LEGILE UNIVERSULUI

Conștiintă și spirit după moarte: abordarea psihologiei experimentale

De ce nu se întâmplă ce îmi doresc şi când îmi doresc?

Lipsa de iubire duce in timp la depresie

Toti oamenii: tineri sau batrani, barbati sau femei, bogati sau saraci, buni sau rai – toti cauta, asteapta, cer, merita si spera la iubire.

Din ce in ce mai multi oameni se plang de faptul ca sufera de depresie, insa sa fie oare acesta un diagnostic adevarat?

Cercetatorii sunt de parere ca, mai nou, “Nu exista diagnosticul depresie, exista diagnosticul, lipsa de iubire!”

Si nu cred ca gresesc cercetatorii crezand asta, deoarece iubirea este baza fiecarei actiuni pe care o intemeiem in viata de zi cu zi.

Cum nu putem trai fara un mediu social, trebuie sa intelegem ca nici fara dragoste nu se poate, deoarece vom ajunge sa ne ofilim. Omul are nevoie de iubire, in viata sa, asa cum are nevoie si de apa, hrana sau somn.

Iubirea este resursa de hrana a fiecarei celule din organismul nostru, ea ajuta la dezvoltarea personalitatii, la dezvoltarea fizica si mentala.

Unde gasim iubirea?

In corp – Corpul este caminul sufletului nostru. Daca vom purta o discutie zilnica cu corpul nostru, putem ajunge sa facem tot ceea ce vom dori, pentru ca organismul nostru are nevoie sa se simta iubit, pentru a-si restabili resursele.

In emotii – Este poate cea mai dificila parte. Ajungem sa ne ignoram emotiile, insa pentru cat timp? In niciun caz la nesfarsit, pentru ca natura a creat psihicul nostru fara sa prevada unele sentimente ca fiind rele si bune. De aceea este foarte important sa fii tu insuti!

In ganduri – Iar acestea, pot fi controlate de tine, chiar daca iti vine sau nu sa crezi. Da, nu le vezi, este foarte probabil sa te pierzi in ele, insa pentru a tine socoteala gandurilor este foarte important ca cel putin o data pe saptamana, sa te intrebi: De ce traiesc? Cum traiesc? Cine este in jurul meu? Ce pot face pentru a-mi schimba viata?

– Pentru ca nimeni, in afara de tine nu stie si nu va face asta…

– Deci, nu mai da vina pe depresie, tu duci lipsa de iubire…

Un exemplu in acest sens este sloganul meu: “Nu exista diagnosticul depresie, exista diagnosticul – lipsa de iubire!”

Care este paradoxul acestui sentiment? Totul este simplu: iubirea incepe de la fiecare persoana.

Fiecare om are nevoi de baza, pe care daca nu le realizeaza pur si simplu moare: hrana, apa, somnul, toaleta.

Deci, iata la aceste nevoi de baza se refera iubirea si aprobarea. Suntem fiinte sociale, nu putem trai fara societate, ne place sau nu. Daca nu obtinem aprobarea, incepem sa ne ofilim, ca si fara apa. Omul trebuie sa-si realizeze singur fiecare necesitate de baza. Initial trebuie sa invete sa obtina iubirea si aprobarea de la sine, iar apoi sa le imparta cu ceilalti.

De la ce incepi? De la faptul ca personalitatea se dezvolta fizic, emotional si mental.

Omul care ignora cel putin una dintre aceste zone de dezvoltare, putin probabil ca se va simti confortabil si increzator. El va cauta aceasta pace in alta parte, iar asta il va face dependent de cel care-i va oferi acesta liniste.

Corpul – este casa sufletului nostru. Daca cel putin o data pe zi vom vorbi cu corpul si vom face ceea ce vrea. Nu trebuie doar sa-ti folosesti corpul, ci periodic, cel putin 2 ore pe saptamana sa-i oferi placere, relaxare – pentru a-si restabili resursele.

Emotiile – cea mai dificila parte. Putem ignora emotiile, le putem controla insa ele niciodata nu se vor “dizolva”, ele exista si sunt o parte a organismului nostru, a vietii noastre.

Probabil atunci cand natura a creat psihicul nostru, nu a prevazut ca unele sentimente sunt rele si altele bune. De exemplu, astazi toti recomanda sa fii pozitiv. Gresit. Astazi si intotdeauna, trebuie sa fii tu insuti, fara a exclude mania si tristetea, frustrarea si veneratia…

Excluderea unor emotii, face viata incompleta. Nu va indemn chiar acum sa incepeti sa-i urati pe toti sau sa va exprimati furia. Va indemn doar sa fiti sinceri cu voi.

Gandurile – sunt unica parte care poate fi controlata de om.

Stii de ce este dificil de controlat gandurile? Pentru ca nu le vedem. E usor sa te pierzi in ele, sa cedezi in fata lor. De cele mai multe ori asta se intampla, atunci cand omul nu are scopuri, si invers, scopul are prioritate chiar fata de viata insasi.