a

a

joi, 4 iulie 2019

Lipsa de iubire duce in timp la depresie

Toti oamenii: tineri sau batrani, barbati sau femei, bogati sau saraci, buni sau rai – toti cauta, asteapta, cer, merita si spera la iubire.

Din ce in ce mai multi oameni se plang de faptul ca sufera de depresie, insa sa fie oare acesta un diagnostic adevarat?

Cercetatorii sunt de parere ca, mai nou, “Nu exista diagnosticul depresie, exista diagnosticul, lipsa de iubire!”

Si nu cred ca gresesc cercetatorii crezand asta, deoarece iubirea este baza fiecarei actiuni pe care o intemeiem in viata de zi cu zi.

Cum nu putem trai fara un mediu social, trebuie sa intelegem ca nici fara dragoste nu se poate, deoarece vom ajunge sa ne ofilim. Omul are nevoie de iubire, in viata sa, asa cum are nevoie si de apa, hrana sau somn.

Iubirea este resursa de hrana a fiecarei celule din organismul nostru, ea ajuta la dezvoltarea personalitatii, la dezvoltarea fizica si mentala.

Unde gasim iubirea?

In corp – Corpul este caminul sufletului nostru. Daca vom purta o discutie zilnica cu corpul nostru, putem ajunge sa facem tot ceea ce vom dori, pentru ca organismul nostru are nevoie sa se simta iubit, pentru a-si restabili resursele.

In emotii – Este poate cea mai dificila parte. Ajungem sa ne ignoram emotiile, insa pentru cat timp? In niciun caz la nesfarsit, pentru ca natura a creat psihicul nostru fara sa prevada unele sentimente ca fiind rele si bune. De aceea este foarte important sa fii tu insuti!

In ganduri – Iar acestea, pot fi controlate de tine, chiar daca iti vine sau nu sa crezi. Da, nu le vezi, este foarte probabil sa te pierzi in ele, insa pentru a tine socoteala gandurilor este foarte important ca cel putin o data pe saptamana, sa te intrebi: De ce traiesc? Cum traiesc? Cine este in jurul meu? Ce pot face pentru a-mi schimba viata?

– Pentru ca nimeni, in afara de tine nu stie si nu va face asta…

– Deci, nu mai da vina pe depresie, tu duci lipsa de iubire…

Un exemplu in acest sens este sloganul meu: “Nu exista diagnosticul depresie, exista diagnosticul – lipsa de iubire!”

Care este paradoxul acestui sentiment? Totul este simplu: iubirea incepe de la fiecare persoana.

Fiecare om are nevoi de baza, pe care daca nu le realizeaza pur si simplu moare: hrana, apa, somnul, toaleta.

Deci, iata la aceste nevoi de baza se refera iubirea si aprobarea. Suntem fiinte sociale, nu putem trai fara societate, ne place sau nu. Daca nu obtinem aprobarea, incepem sa ne ofilim, ca si fara apa. Omul trebuie sa-si realizeze singur fiecare necesitate de baza. Initial trebuie sa invete sa obtina iubirea si aprobarea de la sine, iar apoi sa le imparta cu ceilalti.

De la ce incepi? De la faptul ca personalitatea se dezvolta fizic, emotional si mental.

Omul care ignora cel putin una dintre aceste zone de dezvoltare, putin probabil ca se va simti confortabil si increzator. El va cauta aceasta pace in alta parte, iar asta il va face dependent de cel care-i va oferi acesta liniste.

Corpul – este casa sufletului nostru. Daca cel putin o data pe zi vom vorbi cu corpul si vom face ceea ce vrea. Nu trebuie doar sa-ti folosesti corpul, ci periodic, cel putin 2 ore pe saptamana sa-i oferi placere, relaxare – pentru a-si restabili resursele.

Emotiile – cea mai dificila parte. Putem ignora emotiile, le putem controla insa ele niciodata nu se vor “dizolva”, ele exista si sunt o parte a organismului nostru, a vietii noastre.

Probabil atunci cand natura a creat psihicul nostru, nu a prevazut ca unele sentimente sunt rele si altele bune. De exemplu, astazi toti recomanda sa fii pozitiv. Gresit. Astazi si intotdeauna, trebuie sa fii tu insuti, fara a exclude mania si tristetea, frustrarea si veneratia…

Excluderea unor emotii, face viata incompleta. Nu va indemn chiar acum sa incepeti sa-i urati pe toti sau sa va exprimati furia. Va indemn doar sa fiti sinceri cu voi.

Gandurile – sunt unica parte care poate fi controlata de om.

Stii de ce este dificil de controlat gandurile? Pentru ca nu le vedem. E usor sa te pierzi in ele, sa cedezi in fata lor. De cele mai multe ori asta se intampla, atunci cand omul nu are scopuri, si invers, scopul are prioritate chiar fata de viata insasi.