Bolile trupului din mintea si sufletul nostru partea 2

Bolile trupului din mintea si sufletul nostru partea 1

Cele 5 legi ale biologiei – vindecarea cancerului

Pe 18 august 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din München, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit în decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A descoperit foarte curand că, la fel ca el, toti bolnavii de cancer pe care ii stia au trecut prin experiente extrem de stresante inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare.

Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Rezultatul cercetarilor lui Hamer se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustrează legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a „Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale „Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice, valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii. In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorale. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale. La scurt timp dupa ce Dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la andoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motiv ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard. Astfel, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile sale.

BOLILE AU LA ORIGINE UN SOC PSIHO-EMOTIONAL CARE SE REFLECTA MAI INTAI LA NIVELUL CREIERULUI.

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional care surprinde individul total nepregatit“ (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci el se propaga si la nivel biologic si trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni bio-fiziologici, frica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formand o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului. Analiza tomografiilor intreprinsa de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer la plamani prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul la san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mama-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil daca isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumoră. Scopul tainic al proliferării celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologică pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar şi atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui partener bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului şoc, situaţia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea în ectoderm sau in mezodermul noului creier. In momentul producerii conflictului-soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele-soc corespondente.
Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfăşurarea oricarei boli are loc in doua faze (A Doua Lege Biologică). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat conflictul persista), intregul organism se orientează spre a face fata conflictului. In timp ce la nivel fizic au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta, de asemenea, cu situatii neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburarile somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului şi orele de activitate in plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitătii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intensitatea şi impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, aceasta se petrece de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizarii mentale si emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative, de genul „Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce aruncă pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forţa lor vitala, isi consuma inutil energia si, în cele din urma, mor in urma unui proces agonizant, proces pe care „tratamentele“ conventionale pentru cancer nu fac decat să il accelereze.
Daca pacientul nu a facut niciun tratament de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie), NGM (Noua Medicina Germana) are o rata de succes de 95 pana la 98%. Este o ironie a sortii ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comută imediat in regimul de reparare si refacere, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esentiale in perioada de vindecare. A doua faza este denumita „faza calda” şi în această perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitătile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o transformare la nivelul organelor: proliferarea celulara (vechiul creier este legat de controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou este legat de controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refăcuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamaţii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii.
Dar tumorile nu sunt impărtite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate după tipul de tesut si zona cerebrală din care provin şi prin care sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului-soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile de ficat, tumorile uterului, tumorile de prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
În felul în care creierul vechi controlează cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreşte de indată ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar pana la urma, la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in această categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator că femeia este in faza activă a conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de san fara motiv! Aşa cum nici faptul că el se dezvolta exact la sanul stang nu este o coincidenta.

Importanta lateralitatii noastre biologice

Dr. Hamer a descoperit că lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul se dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regulă: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, şi cu partea dreapta la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre emisferele cerebrale si partile organismului, in sensul ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este în relatie directa cu partea opusa a trupului.
Astfel, un cancer la sanul drept, un chist ovarian la ovarul stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie, de asemenea, luat in calcul, pentru o evaluare precisa.

Rolul benefic al microbilor

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, el a descoperit ca microbii precum ciupercile, bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera în care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutivă. (A Patra Lege Biologica). Bacteriile tuberculozei, spre exemplu, populeaza doar ţesuturile controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile la san, melanoamele şi mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, în timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra corespunzator. Ca urmare, raman pe loc si sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, ele pot fi totuşi diagnosticate ca si cancer şi noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii, cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicaţi in procesul de vindecare a tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazala, mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente, naturale, de vindecare sunt în curs.

TEORIA METASTAZEI, O SIMPLA FICTIUNE ACADEMICA

Bazandu-se pe GNM, „Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a metastazelor care sugerează ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange şi limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune academica. Celulele in general si celulele canceroase în mod special nu isi pot schimba, sub nici o formă, structura lor histologică si nici nu pot trece de bariera bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celulă osoasa, care este de origine mezoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a conflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariul conform caruia cancerul pulmonar metastazează la oase, celulele cancerului pulmonar creeaza, de fapt, un gol (descompunere celulara! – reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie, de asemenea, sa ne intrebam de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele donat, pentru a cauta celule canceroase ? De ce nu sunt atunci găsite o multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase, care se transformă, in mod mirobolant, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea unui nou conflict-şoc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de comunicarea diagnosticului. Asa cum am menţionat mai devreme, comunicarea unui diagnostic neasteptat de cancer, sau informarea cuiva ca are metastaze poate declansa o spaima de tipul frica de moarte (provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organismului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravieţuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii de stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine sanse de supravietuire în confruntarea cu toxicul si ucigasul tratament chimioterapic.

Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos. Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt din punct de vedere psiho-emoţional legate de increderea, respectul si stima de sine. Altfel zis, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, mai ales una care se presupune ca se raspandeste ca un incendiu in organism, este echivalent pentru bolnav cu a accepta ca acum este complet inutil si, pe langa faptul ca se simte inutil, oasele incep sa se decalcefieze (in cazul cancerelor de san, deseori în zona sternului şi a coastelor). Tot asa cum se fractureaza un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic în zona respectiva, asigurandu-ne in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de sine.
Sinteza principiilor Noii Medicini Germane

Noua Medicină Germană® este un set de descoperiri şi principii care pune la baza aparitiei şi evoluţiei bolilor:
• principiile universale biologice;
• interactiunea dintre cele 3 niveluri ale fiintei umane: psihic, creier şi organe.
Noua Medicină Germană® priveste corpul ca un intreg, in care psihicul este integratorul tuturor functiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul este calculatorul principal al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de conflict si organelor corespunzatoare acestora.
Noua Medicina Germana® este o stiinta a naturii, bazata pe 5 legi biologice care sunt aplicabile fiecarei boli ale oamenilor sau mamiferelor.
In Noua Medicina Germana®, boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaţie biologica.

Boala evolueaza pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ sa coopereze cu evenimentele aparute in viata lui sau sa il elimine pe baza mecanismelor de selectie necesare evolutiei grupului din care individul face parte.

Dr. Hamer a constatat faptul ca moartea sotiei sale si propriul lui cancer pot fi corelate cu impuscarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetator si sef al clinicii de oncologie din Munhen, dr. Hamer a ajuns la urmatoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un soc conflictual biologic care se va manifesta in transformari vizibile ale creierului, si poate conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului nervos care la randul lor pot produce cresterea unor tumori canceroase, ulceratii, necroze si perturbari funcţionale in organe specifice fiecărui tip de conflict biologic.
Dupa 20 de ani de cercetare si terapie a peste 31.000 de pacienti, dr. Hamer a stabilit ca un conflict-soc biologic genereaza o faza de imbolnavire: rece, canceroasa sau necrotica, iar daca conflictul este rezolvat, se trece la o faza de vindecare: calda prin care procesele canceroase sau necrotice sunt inversate pentru a se autorepara tesuturile afectate in faza de imbolnăvire şi a restabili starea de sanatate optima.

Cele 3 legi ale Noii Medicini Germane descoperite si formulate de DR. Hamer:
1. PRIMA LEGE BIOLOGICA: regula de fier a cancerului:
A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauza: sindromul Dirk Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi izolat. Trairea acestui confict-soc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi organ);
B. Tipul conflictului care a provocat DHS determina localizarea HH (cercuri concentrice vizibile pe tomografia computerizată) in creier si a locului corespunzator intr-un anumit organ in care va apare cancerul sau o afectiune echivalenta cancerului;
C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determina evolutia hh în creier şi a cancerului sau a afectiunii echivalente cancerului in organul corespunzator locului aparitiei HH.
2. 2. A 2-A LEGE BIOLOGICA: fiecare afectiune generata de un conflict-soc are o evolutie în 2 faze:
A. Faza de conflict activ (de imbolnavire) in care sistemul nervos autonom simpatic este activat, socul continua cu preocupare continua faţa de evenimentul declansator si produce o stare de tensiune si neliniste insotita de pierdere in greutate, apar dificultati la adormire şi tulburari ale somnului. Noptile devin lungi, extremitatile sunt reci si leziunile sau tumorile aparute continua sa se dezvolte;
B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) in care sistemul nervos autonom parasimpatic si sistemul vagal sunt activate insotite o stare de epuizare si somnolenta si derma + extremitati calde. In aceasta faza procesele aparute pe timpul fazei de imbolnavire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip necroza sau ulcer sunt inlaturate prin regenerarea naturala a tesuturilor afectate de acestea. La sfarsitul acestei faze de autovindecare, tesuturile si organele afectate sunt refacute complet si deseori devin mult mai rezistente decat au fost inainte de aparitia conflictului-soc, iar persoana are o stare generala mai bună si devine mai inteleapta decat inainte de a se fi imbolnavit.
3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ: Sistemul Ontogenetic al Tumorilor si bolilor echivalente cancerului:
A. Un anumit tip de conflict afecteaza un anumit nivel embrional, care la randul lui generează hh (inele concentrice) intr-o anumita zona a creierului, afectând un anumit organ ce corespunde nivelului embrional cu o formaţiune histologică specifica acelui nivel;
B. Conflictele care genereaza hh in zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din endoderm şi cerebelul generat din mesoderm) prezinta o multiplicare a celulelor in faza de imbolnavire (ca conflict activ) si de distrugere (de catre fungi şi micobacterii) sau incapsulare a tumorii in faza de vindecare (pcl post conflict), pe cand conflictele care genereaza HH in zona creierului nou (cortex) determina o scadere a numarului de celule (necroze, ulcere) sau diminuare a functiilor pana la disfunctie completa (numite si boli cancer echivalente) in faza de imbolnavire ca si conflict activ, urmate de multiplicarea celulelor, reconstrucţia organului (de catre bacterii si virusuri) afectat si restabilirea functionarii normale a acestuia in faza de vindecare (pcl post conflict);
C. Bolile cu cele 2 faze (imbolnavire si vindecare) sunt functii biologice deosebite care ne permit sa depasim si sa ne redresam functional dupa ce am fost confruntati cu probleme biologice neobisnuite sau neasteptate generate de obicei de conflicte psihologice.
4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ: in faza de autovindecare (pcl post conflict) exista o corespondenta dintre grupurile de organe apartinand uni anumit nivel embrionar si grupurile de microbi apartinand acelui nivel. Microbii nu sunt cei ce provoacă o anumita simptomatologie, ci dimpotriva, ei sunt cei ce participa la autovindecare. Ei sunt comandati de catre creier: la comanda creierului, microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni si se retrag intr-o anumita parte a organismului, iar in faza de autovindecare (pcl post conflict) vor fi chemati si reactivati pentru a repara organul afectat.
5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ. Chintesenta: semnificaţia biologica a fiecăruia din programele biologice speciale ale naturii (bolile cu cele 2 faze: imbolnavire – conflict activ şi autovindecare – post conflict). Spaniolii au numit noua medicină germana®: la medicina sagrada ( medicina sacra) . Conform acestei legi boala nu este o eroare fara rost a naturii sau biologiei, ci un program special creat de natura, de-a lungul a milioane de ani de evolutie, pentru a permite organismelor sa depaseasca functionarea standard (de zi cu zi) si sa poata face fata unor situatii de urgenta exceptionale sau neobisnuite. Un exemplu: cancerul osos este faza de vindecare a necrozei osoase care insoteste conflictul de auto-subevaluare. In faza de imbolnavire (pe timpul conflictului de auto sub evaluare) are loc un proces biologic de osteoliza (diminuarea celulelor osoase). Cand conflictul de auto-subevaluare este rezolvat in mintea pacientului, organismul trece in faza de autovindecare (post conflict): apare o anemie care previne distrugerea oaselor slabite pe timpul conflictului, incepe recalcifirea (diagnosticată eronat ca fiind cancer osos), continua anemia, apar durerile osoase si se instalează o stare leucemica (toate acestea avand ca scop imobilizarea corpului pana la vindecare completa). Toate acestea dispar pe cale naturala cand structura osoasa este complet refacuta, iar rezistenta osului va fi mai mare decat inainte de a fi inceput faza de imbolnavire. Prin acest dublu mecanism imbolnavire – autovindecare, natura a imbunatatit sansa de supravietuire a celui care si-a rezolvat conflictul de auto sub evaluare. Daca persoana nu isi rezolva conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminată din grup.

Terapiile viitoare specifice Noii Medicine Germane

1. Pacientul va deveni “seful absolut” al tratamentului si procedurilor de autovindecare a bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relatia dintre pacient si medic va fi complet regandita şi redefinita;
2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;
3. Se vor baza pe inţelegerea de catre pacient a cauzei care a provocat conflictul şi implicit boala;
4. Pacientul impreună cu medicul vor gasi impreuna cea mai buna rezolvare a conflictului generator al bolii si vor stabili cea mai buna strategie de evitare a acestui conflict pe viitor de catre pacient;
Relatia dintre stres si boala

In viata, fiecare dintre noi putem avea ocazia sa ne confruntam cu 2 tipuri de conflicte sau evenimente:
– normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa si de a le depasi;
– biologice (conflict – soc): evenimente sau conflicte aparute pe neasteptate (nu au putut fi anticipate), care ne dau sentimentul de neputinta si ne aduc in imposibilitatea de a reacţiona ne vor induce o stare de soc insotita de panica. Aparitia unui astfel de eveniment genereaza Sindromul Dirk Hamer (DHS) care la randul lui induce si dezvolta cancerul sau alte boli cancer – echivalente specifice fazei de imbolnavire (ca si conflict active) pana cand conflictul va fi rezolvat. Dupa rezolvarea conflictului va apare faza de autovindecare (pcl post conflict) a cărui durata va depinde de masa conflictului (durata si intensitatea conflictului) pe timpul careia toate modificările funcţionale si morfologice aparute in faza de imbolnavire vor fi reversate, iar persoana va revenii la o stare mai buna decat inaintea conflictului.
• O persoana sanatoasa, bine hranita si odihnita va avea de infruntat mult mai putine conflicte biologice si le va face fata mult mai usor;
• Persoanele cu o situatie materiala buna au un risc de a se imbolnavi (de cancer sau de alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decat persoanele sarace (care nu isi pot rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);
• Cel mai important factor in faza de autovindecare este ca pacientul sa inteleaga ce se intampla cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o atitudine constructiva si relaxata fata de procesele de autovindecare;
• Daca pe timpul fazei de imbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului ii este teama de cancer, aceasta teama va induce un nou conflict biologic care pe timpul unei noi faze de imbolnavire va genera cancer pulmonar, iar daca va apare la acelasi bolnav si teama de moarte aceasta va induce un alt conflict biologic care in faza de imbolnavire va genera un proces de decalcefiere a intregului sistem osos. Conflictul biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece) ci de modul in care persoana resimte sau traieste la nivel psihic evenimentul declansator (de stresul interpretat). Functie de această dimensiune interioara a evenimentului poate apare sau nu un conflict biologic, iar intensitatea si localizarea efectelor acestuia vor depinde de intensitatea si tipul trairii interioare. Exemplu: o sotie isi surprinde sotul in pat cu cea mai buna prietena, dar functie de modul in care sotia interpreteaza acest eveniment vor aparea urmatoarele efecte:
• daca sotia isi iubeste sotul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuala care in faza de imbolnavire îi va provoca un carcinom la uter;
• daca sotia nu isi iubeste sotul si abia asteapta un motiv de divort, ea va trai un conflict – soc biologic de tip conflict cu partenerul care pe timpul fazei de imbolnăvire se va genera un nodul malign la sanul drept (suparari externe);
• daca sotul este surprins in pat cu o prostituata, soţia va avea un conflict – soc de tip teama – revolta, care pe timpul fazei de imbolnavire se va manifesta prin hipoglicemie;
• daca sotul e surprins in pat cu o persoana cu 20 de ani mai tanara decat sotia, aceasta (indiferent daca isi iubeste sau nu sotul) va trai un conflict de subevaluare sexuala (spunand in gandul ei: eu nu pot sa o concurez pe ea şi nu mai pot acum să ii ofer ce îi oferă ea), care pe timpul fazei de imbolnăvire va suferi de o decalcefiere (osteoliza) a pelvisului. Faza de imbolnavire (conflict activ ) inceteaza numai cand conflictul – soc este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).

In lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:
• un animal deposedat de teritoriu va supravietui numai daca isi recapata teritoriul sau obtine alt teritoriu;
• o femela careia i-a fost ucis puiul va intra in calduri si va putea avea astfel un alt pui, iar orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala pe timpul sarcinii;

Si la noi oamenii, pentru a trece din faza de imbolnavire in faza de autovindecare trebuie sa rezolvam conflictul initial la nivel psihic:
• Mama care s-a imbolnavit in urma accidentarii copilului se va face bine numai dupa ce copilul se va insanatosi;
• Un barbat care a fost parasit de sotie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va impaca cu aceasta sau isi va gasi o noua sotie;
• Cel care şi-a pierdut locul de munca va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce isi va gasi un alt loc de munca;
• O persoana care a iesit la pensie va putea trece in faza de autovindecare numai dupa ce se va inscrie la un club sau isi va gasi o noua pasiune sau o noua ocupatie.
– La femeile însarcinate, orice forma de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturala incepand cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina sau mai bine zis Viata are prioritate absoluta.

Caroline Markolin, Ph. D., consultant pentru Noua Medicină Germană®”

sursa WWW.ECOLIFE.RO

Celulele din corpul tau te asculta! Cum te ajuta conversatia cu ele sa te vindeci

” Fiecare parte a corpului tau detine propria constiinta sau propriul suflet. „

Aceste cuvinte puternice m-au facut sa inteleg capacitatea uimitoare a corpului de a se vindeca.

Cand mi-au fost spuse, sufeream de o boala cronica severa. Am introdus imediat aceasta conceptie in rutina mea de meditatie zilnica. Dar te poate auzi corpul tau? Ii poti vorbi pentru a-i castiga atentia?

In acea noapte, aflandu-ma in meditatie, am inceput sa ii vorbesc cu speranta, fara a astepta ceva. Apoi, la interval de o ora, tesuturile mele au raspuns. Tesutul conjunctiv s-a intins, invelind tesuturile cu cicatrici. Terminatiile nervoase s-au activat, iar muschii au inceput sa functioneze independent. Muschiul gambei, care era paralizat si fusese diagnosticat cu sindromul de durere regionala, a revenit la viata!

Bataile inimii mele au inceput sa creasca imediat cum am constientizat ce se intampla: libertatea in fata bolii urma sa fie atinsa. Atunci am inteles ce ar insemna asta pentru cei aflati intr-o situatie similara cu a mea. Mi-am organizat abordarea intr-un mod care sa fie usor de aplicat la clienti, si mi-am indreptat atentia asupra hipnoterapiei.

In instructiunile pe care le dau clientilor mei, ii atentionez ca ar trebui sa isi antreneze creierul sa atinga starile alpha si theta. Astfel se asigura buna comunicare dintre corp si minte.

Castigarea cooperarii corpului presupune 3 pasi:

– aproprie-te de corpul tau cu compasiune, constientizand ca celulele lui au viata;

– intareste-i increderea prin conversatii care sa propage dorinta ta de vindecare, de cooperare;

– lasa loc schimbarilor de-a lungul conversatiei, foloseste cuvinte care sa dea frau liber emotiilor.

Aceste sfaturi sunt necesare pentru ca vindecarea sa aiba loc. 

Cleve Backster a descoperit o serie de factori similari. El a petrecut 36 de ani cercetand viata celulara la plante, animale si oameni. El s-a referit la factori ca la ganduri reale, deprindere si spontaneitate. Backster este un fost angajat al CIA, lucrand ca specialist in interogari. Momentul definitor care l-a condus catre menirea sa adevarata a fost descris in cartea „Perceptie Primara”. S-a intamplat in februarie 1966, cand Backster monitoriza planta Dracaena, in prorpiul laborator, cu un echipament poligraf. El a atasat echipamentul unei frunze si a inceput sa se gandeasca in ce fel sa induca o unda de soc in activitatea electrica a plantei. Emotiile intense functioneaza la oameni; dar la plante? El si-a imaginat ca da foc frunzei, iar in acel moment poligraful a inregistrat o reactie extrema. S-a indreptat cu uimire catre biroul secretarei sale, cautand niste chibrituri si gandindu-se daca nu cumva planta ii percepuse intentia. Cand s-a intors, poligraful indica aceeasi reactie. Backster a dus chibriturile inapoi, iar poligraful a indicat o reactie inversa fata de cea precedenta, iar acul sau a coborat. Cand Backster s-a prefacut ca vrea sa dea foc plantei, aceasta s-a comportat normal, fara sa inregistreze vreo neliniste, ca si cum ar fi inteles intentia reala a omului. El a descoperit ca plantele reactioneaza fata de primii ingrijitori, raspunzand la emotiile pozitive sau negative, precum si la intoarcerea lor dupa ce au lipsit.

Cercetarile au aratat ca plantele vor oferi prioritate emotiilor primilor ingrijitori, in comparatie cu altii. Mai tarziu, Backster si-a indreptat atentia asupra celulelor umane. El a colectat celule albe, le-a supus activitatii electrice si le-a inregistrat reactia. A descoperit ca pentru a obtine un raspuns este nevoie de emotii spontane. Daca donatorul s-a straduit sa emita o emotie, nu s-a intamplat nimic. Insa atunci cand a primit un telefon care sa il scoata din starea de stres, celulele au reactionat.

Distanta nu a fost relevanta in acest caz. Donatorul a lasat celulele in laborator si, pe parcursul zilei a inregistrat mai multe tipuri de emotii. Cand acestea au fost comparate cu rezultatele din fisele din laborator, s-a descoperit o legatura intre momentul cand emotiile au fost resimtite si momentul in care celulele din laborator au inregistrat activitatea. In timpul somnului donatorului, celulele nu au inregistrat nicio activitate.

Aceste experimente au fost facute cu un echipament care fotografia radiatiile electromagnetice- energia obisnuita, folosita pentru transmiterea informatiei. Celulele au facut abstractie de echipament, sugerand ca acest tip de comunicare nu poate fi accesata inca de stiinta moderna. Multi cercetatori sunt de parere ca dezvoltarea fizicii cuantice va fi folositoare in perceperea acestui camp de comunicatie.

Entaglementul cuantic este un proces care presupune ca doua particule care au fost conectate, inca mai comunica dupa separare. Cand una dintre ele sufera o schimbare energetica, acelasi lucru se intampla si cu cealalta.

Experimentul lui Backster puncteaza conceptia orientala conform careia exista o legatura de interdependenta intre toate elementele din natura. Culturile antice au numit acest lucru camp de energie universala, care sustine viata si ghideaza evolutia constiintei prin univers. Tehnica mea medicala pune mintea in legatura cu acest camp. Energia lui este apoi indreptata catre o vindecare psihica, prin intermediul vointei reale.

Therese Wade numeste aceasta metoda „Antara”( care in sanscrita inseamna „in interior”), iar ea ajuta o persoana sa experimenteze abilitatea vindecarii generata de uniunea corp-minte.

Scriitoarea acestui articol, Therese Wade, a obtinut diploma de master in Acupunctura si Medicina Orientala in 2003, la Universitatea Bastyr. Experienta ei in medicina chineza, studii samane, meditatii kundalini si hipnoterapie este integrata in abordarea medicinii de tipul minte-spirit-corp. 

http://www.secretele.com/

Un articol de Calin Petru Barbulescu

Autocunoasterea prin Constientizarea Sinelui: Cateva studii de caz: simple si complexe, in compl...

Autocunoasterea prin Constientizarea Sinelui: Cateva studii de caz: simple si complexe, in compl...: 1. Constipatie urmata de Enterocolita acuta Inceputul FA: luni, 14 noiembrie 2016, orele 14:34 scrie pe telefon, da soacra telefon ca vine...

Cele 5 Legi Biologice ale Naturii - Noua Medicina Germana

INTRE SPATIU SI TIMP 2017.02.07

De ce jignesc unele persoane? Ce ascunde o jignire?

„Un om care jigneste sufera. De fapt, jignirea nu este altceva decat manifestarea frustrarilor anterioare. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.

Ce ascunde o jignire?

Suntem aici, acum, pentru a ne bucura din plin de cadoul suprem: viata. Insa, in aceasta lume schimbatoare, exista uneori situatii si circumstante in care calmul nostru interior este pus la incercare. Cu totii ne-am intalnit cu experiente mai mult sau mai putin dorite, dar important este ca odata cu inaintarea in viata, suntem mai bogati din punct de vedere al experimentarii.

Daca te-ai intrebat de ce jignesc unele persoane, raspunsul este foarte simplu: orice om ofera ceea ce are. Totul pleaca din interior. Lumea exterioara este oglindirea lumii interioare. Prin intermediul unei jigniri, un om isi prezinta starea sa interioara, care se caracterizeaza printr-un veritabil disconfort. Si, in niciun caz, nu este de condamnat, pentru ca nimic nu este “rau” sau “bun”. Totul Este.
Acumularile anterioare joaca un rol fundamental in fabricarea unei jigniri. Bagajul de nereusite, suparari si frustrari adunate pe parcursul vietii, dau nastere unor serii de reactii negative in trupul nostru, iar aceste reactii fabrica anumite ganduri si sentimente de care ajungem cateodata sa nu fim tocmai mandri. Insa, oricand avem la dispozitie posibilitatea de a ne observa propriile manifestari.

Poate ca in dese randuri, un om ajunge sa jigneasca fara sa fie constient de acest lucru. Poate ca acest om jigneste chiar persoana pe care o iubeste cel mai mult.

Daca te intalnesti cu un om care traieste intr-o tensiune interioara constanta, vei observa ca pacea sa interioara se poate pierde foarte usor in comunicarea voastra. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Tensiunea emitatorului poate fi atat de intensa, incat el poate izbucni oricand si oriunde, fara a mai tine cont de imprejurimi.
De fapt, aceasta actiune, jignirea, poate fi perceputa ca o binecuvantare, deoarece este o lectie de viata atat pentru emitator, cat si pentru receptor. Daca esti tinta unei jigniri, ai ocazia sa admiri procesul prin care cel de langa tine se elibereaza de blocajele energiilor negative pentru a trai pacea interioara catre care tindem cu totii.

Observa-i tensiunea celui care incearca sa te jigneasca, percepe-i tristetea, admira acest proces si multumeste pentru faptul ca te poti inalta deasupra tuturor aparentelor. Trimite gandurile tale de pace si armonie catre cel care incearca sa te atace si deschide-i usa pacii, chiar daca doar prin caile lumii interioare. Nu este nevoie sa vorbesti cu cineva pentru a-i transmite ceea ce simti. O privire adanca este mai mult decat suficienta. Printr-o privire, poti spune totul.
Priveste-i ochii inlacrimati de confuzie si mangaie-l cu puritatea sufletului tau. Tu esti in pace, iar prin privirea ta, ii daruiesti si lui pace.
Manifestarea lumii exterioare este oglindirea lumii interioare. Tot ceea ce tu traiesti a fost creat chiar de gandurile si sentimentele tale.

Fiecare element al realitatii tale a fost pus acolo, constient sau nu, chiar prin puterea ta creatoare. Accepta rezultatul creatiei tale, binecuvanteaza Tot Ceea Ce Exista si alege cu bucurie ceea ce te inalta. Daca un om iti provoaca tristete, nu incerca sa ripostezi, pentru ca nu vei rezolva nimic. Pacea nu se creeaza prin razboi. Pacea se mentine prin pace. Fii tu omul care deschide usa pacii! Fii tu schimbarea! Fii tu Pacea, in mod constient!

Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.
Stiu ca nu este tocmai simplu sa iti mentii linistea cand in jurul tau este agitatie, insa, nu uita niciodata ca razboiul a fost creat pentru a aprecia pacea. Poti experimenta pacea in mijlocul razboiului. Poti trai lumina in mijlocul intunericului. De fapt, intunericul nu este altceva decat lumina sub forma intunericului.”
Sursa – Sănătate spirituală.eu

18 parametri ai Universului – perfect reglaţi – care demonstrează existenţa Creatorului

Mulţi atei consideră că acest Univers şi că această viaţă au apărut “instantaneu”, “prin şansă”, fără intervenţia cuiva, adică a unui Creator. Să intrăm puţin în fizică şi să vedem care sunt şansele unei asemenea apariţii “aleatoare” a Universului şi a vieţii.

Astronomii au descoperit că parametrii şi caracteristicile Universului şi sistemului nostru solar au fost atât de fin acordate încât doar un Creator inteligent le-ar fi putut organiza. “Întâmplarea” nu-şi poate avea locul în acest “mare proiect al Universului”.

Să vedem astfel care sunt parametrii Universului care au dat naştere acestui Cosmos şi care au făcut posibilă apariţia vieţii:

1) Masa solară:
– dacă ar fi fost mai mare de 1,4: nicio stea albă (asemenea Soarelui nostru) nu ar putea rezista în timp, căci s-ar prăbuşi în ea însăşi.
– dacă ar fi fost mai mică de 0,8: nu s-ar mai putea forma stele albe, ca urmare a lipsei producţiei de elemente grele.

2) Forţa nucleară tare:
– dacă ar fi mai mare: nu ar mai exista hidrogen şi nucleii esenţiali vieţii ar fi instabili;
– dacă ar fi mai mică: nu ar mai exista alte elemente decât hidrogenul.

3) Forţa nucleară slabă:
– dacă ar fi fost mai mare: tot hidrogenul ar fi fost convertit în heliu, la începutul Universului, şi astfel ar fi existat prea multe elemente grele;
– dacă ar fi fost mai mică: nu s-ar fi produs heliu, la începutul Universului, şi nu ar fi fost destule elemente grele.

4) Forţa electromagnetică:
– dacă ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat legături chimice; elementele mai masive decât borul sunt instabile la fisiune;
– dacă ar fi fost mai mică: nu ar mai fi existat legături chimice.

5) Raportul între protoni şi electroni:
– dacă ar fi fost mai mare: electromagnetismul ar fi dominat gravitaţia, prevenind formarea galaxiilor, stelelor şi planetelor;
– dacă ar fi fost mai mic: electromagnetismul ar fi dominat gravitaţia, prevenind formarea galaxiilor, stelelor şi planetelor.

6) Raportul dintre masa electronului şi masa protonului:
– dacă ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat legături chimice;
– dacă ar fi fost mai mică: nu ar mai fi existat legături chimice.

7) Rata expansiunii Universului:
– dacă ar fi fost mai mare: n-ar mai fi existat formarea galaxiilor;
– dacă ar fi fost mai mică: Universul s-ar fi prăbuşit înainte de formarea stelelor.

8 ) Nivelul de entropie al Universului:
– dacă ar fi fost mai mare: condensarea stelelor nu s-ar fi putut forma în cadrul protogalaxiilor;
– dacă ar fi fost mai mic: nu s-ar mai fi format protogalaxiile.

9) Densitatea masei Universului:
– dacă ar fi fost mai mare: prea mult deuteriu de la Big Bang, astfel că stelele ar fi apărut prea rapid;
– dacă ar fi fost mai mică: nu ar mai fi existat heliu din Big Bang, astfel că nu ar mai fi fost destule elemente grele.

10) Vârsta Universului:
– dacă ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat stele asemenea Soarelui, într-o fază stabilă de ardere, în partea potrivită a galaxiei;
– dacă ar fi fost mai mică: stelele asemenea Soarelui, într-o fază stabilă de ardere, încă nu s-ar fi format.

11) Uniformitatea iniţială a radiaţiilor:
– dacă ar fi fost mai slabă: stelele, aglomeraţiile de stele şi galaxiile nu s-ar fi format;
– dacă ar fi fost mai puternică: Universul ar fi fost în prezent doar format din găuri negre şi spaţiu gol.

12) Distanţa medie faţă de stele:
– dacă ar fi fost mai mare: densitatea elementelor grele ar fi fost prea mică pentru crearea planetelor solide (cum este Pământul);
– dacă ar fi fost mai mică: orbitele planetare ar fi fost destabilizate.

13) Luminozitatea solară:
– dacă ar fi apărut prea devreme: ar fi apărut efectul de seră;
– dacă ar fi apărut prea târziu: ar fi existat doar oceane îngheţate pe Pământ.

14) Constanta structurii fine (o funcţie de trei constante fundamentale: constanta Planck, viteza luminii şi sarcina elementară):
– dacă ar fi fost mai mică de 0,7 mase solare: nu ar mai fi existat stele;
– dacă ar fi fost mai mare de 1,8 mase solare: nu ar mai existat stele.

15) Rata de dezintegrare a protonului:
– dacă ar fi fost mai mare: viaţa ar fi fost distrusă, ca urmare a radiaţiei;
– dacă ar fi fost mai mică: ar fi fost insuficientă materie în Univers pentru existenţa vieţii.

16) Raportul dintre nivelul de C12 şi O16:
– dacă ar fi fost mai mare: nu ar fi existat oxigen suficient;
– dacă ar fi fost mai mic: ar fi existat insuficient carbon.

17) Rata de dezintegrare a lui Be8:
– dacă ar fi fost mai lentă: fuziunea elementelor grele ar fi putut genera explozii catastrofice în toate stelele;
– dacă ar fi fost mai rapidă: nu ar fi fost posibilă apariţia vieţii.

18) Diferenţa de masă dintre neutron şi proton:
– dacă ar fi fost mai mare: protonii s-ar fi dezintegrat înainte ca nucleul stabil să se poată forma;
– dacă ar fi fost mai mică: protonii s-ar fi dezintegrat înainte ca nucleul stabil să se poată forma.

Gradul de “reglare fină” pentru mulţi din aceşti parametri este cu adevărat uimitor. De exemplu, dacă forţa nucleară tare ar fi fost cu 2 % mai puternică sau cu 2 % mai slabă, Universul n-ar fi fost capabil să susţină viaţa. Sau în cazul elementelor C12 sau O16, dacă acestea ar fi fost mai mari sau mai mici cu 4%, la fel, apariţia vieţii ar fi fost imposibilă. Rata de expasiune a Universului trebuis să fie acordată şi mai fin: e nevoie de o acurateţe de 10⁵⁵! În mod clar, e nevoie de existenţa unui Creator pentru a planifica o asemenea fizică a Universului.

Descoperirea acestor lucruri a avut un impact teologic profund asupra unor astronomi. Fred Hoyle a ajuns la concluzia în 1982 că “un superintelect a făcut nebunii cu fizica, cu chimia şi cu biologia”. Paul Davies, deşi în anul 1983 susţinea cu tărie ateismul, a ajuns ca în 1984 să afirme că “legile fizicii par a fi produsul unui plan extrem de ingenios”, pentru ca în anul 1988 în cartea sa “Amprenta cosmică” să ajungă la concluzia că “pentru mine există o dovadă puternică că dincolo de toate există ceva”. Cine mai este încă ateu ar trebui să mediteze profund la toate aceste lucruri…

sursa: lovendal.ro

NEAM LUMINAT!

Mandra ca sunt romanca! ❤

ORTODOXIA CUANTICA 2017.02.05