Nu poţi schimba decât ceea ce înţelegi. Reprimi tot ce nu înţelegi şi nu conştientizezi. Nu schimbi nimic. Dar când înţelegi un lucru, acela se schimbă. Anthony de Mello
a
sâmbătă, 23 septembrie 2017
miercuri, 20 septembrie 2017
duminică, 17 septembrie 2017
Blocajele emotionale
Bolile au cauze mult mai profunde si de cele mai multe ori de natura emotionala. Aparenta vindecare determina migrarea bolii catre alt segment, daca nu este inteleasa problema si constientizata. Corpul acumuleaza toxine din cauza miscarilor gresite, a mancarii nepotrivite, a unei conditii fizice, emotionale si mentale proaste. Aceste toxine sunt depozitate in anumite locuri din corp, dar mai ales in incheieturile mari, sistemul limfatic, organele interne si cap. Daca trupul, mintea si ceea ce ne inconjoara traiesc si lucreaza bine, corpul isi elimina toxinele. Calea interna de eliminare este tractul intestinal, ficatul, rinichii, vezica urinara si lichidele corporale. Unele toxine sunt eliminate prin glandele sudoripare si, insa daca ceva nu merge aici, corpul le elimina tot asa de bine prin piele. Daca, din anumite motive, toxinele nu pot fi eliminate, toxicitatea creste in balanta corpului pana cand acesta ajunge la boala. Primul pas catre boala poate fi tensiunea… la toate nivelurile! Daca trupul nu iese corect din tensiune, atunci organele interne devin intoxicate si bolnave.
Iata cum si unde sunt stocate blocajele emotionale:
INIMA: Este pompa vasculară a sistemului sanguin, ea are patru camere, cele două din dreapta sunt în legătură cu plămânii, cele două din stânga sunt în legătură cu restul corpului. Inima primeşte sângele neoxigenat prin partea dreaptă şi-l pompează în plămâni. Sângele oxigenat de la plămâni se întoarce în partea stângă şi de acolo este trimis în restul corpului. În trupul emoţional (în dublu vital) se stochează în dreptul inimii anumite blocaje emoţionale: regrete, dezolare, tristeţe profundă, pierderea unui obiect sau a unei persoane iubite, frica, tristeţea cauzată de respingerea de către alţii, jignirea şi orice te răneşte, când cineva se fereşte şi ascunde ceva de frică (de a muri sau de a trăi), blocaje din cauza iubirii, precum şi dezechilibru dintre a da sau a primi.
PLĂMÂNII: Aduc aer pentru a fi absorbit în sânge şi descarcă sângele de gazele toxice. La nivelul lor în dublu vital, se stochează blocaje emoţionale: furia, frica şi lipsa de vitalitate. Acestea stau la baza astmului bronşic. Tusea este un reflex care încearcă să elimine durerea provocată de trauma emoţională.
STOMACUL: Primeşte mâncare şi începe procesul de digestie, pregăteşte mâncarea pentru a fi luată de intestinul subţire. Blocajele depozitate în dublul vital în dreptul stomacului sunt vechi norme, idei, provenite din familie, colegi de şcoală, muncă, profesori, preoţi, doctori etc. ULCERUL este materializarea furiei, care muşcă din stomac. TREPIDAŢII ÎN STOMAC provin de la frică, anxietate. INDIGESTIA provine de la gânduri, sentimente învechite, idei, care nu-şi mai au loc în viaţa individului, frica de schimbare precum şi frica şi de a fi dezaprobat se stochează tot aici.
INTESTINUL SUBŢIRE: Umple cavitatea abdominală şi este mărginit de intestinul gros, primeşte hrana digerată din stomac şi foloseşte secreţiile din pancreas şi ficat pentru a digera mâncarea. El este responsabil pentru digerarea substanţelor digestive, inclusiv a vitaminelor.
INTESTINUL GROS: Absoarbe apa, vitaminele şi mineralele. Include şi apendicele. Intestinul gros ascendent este în dreapta, transvers şi descendent în stânga. Stochează blocaje emoţionale la nivelul abdomenului, în dreptul centrului Hara, un centru energetic. Se stochează: sentimente neexprimate de frică şi furie şi nevinovăţie. Creierul dacă nu poate şterge sau rezolva unele probleme, le depozitează în zona energetică a abdomenului.
FICATUL: este cel mai mare organ şi este responsail pentru o multitudine de substanţe chimice şi de transformări. Sangele aduce substanţe nutritive în ficat care converteşte hidrocarbonatele în grăsimi şi proteine. Ficatul face colesterol, depozitează vit. A, B12 şi fierul. Scoate substanţele toxice din sânge. La nivelul lui, sunt depozitate blocajele emoţionale, furie şi frică, care au fost stocate aici timp îndelungat.
VEZICA BILIARĂ: se află chiar sub ficat. Ea colectează bila secretată de ficat. Bila ajută la digestia grăsimilor, făcându-le solubile în apă, putând astfel ca enzimele să le descompună. Depozitarea blocajelor emoţionale în zona vezicii biliare sunt furia, transformată în dezgust, desconsiderarea.
PANCREASUL: secretă enzime care intrate în intestinul subţire ajută la digestia glucidelor, grăsimilor şi proteinelor. El produce şi insulina. Este considerat o glandă cu secreţie internă, funcţia lui influenţează alţi hormoni. La nivelul lui, sunt stocate blocaje emoţionale ca: sentimentul că ceva lipseşte din viaţă, nemulţumirea faţă de viaţă, că nu-ţi oferă ceea ce ai fi dorit, lipsa sării şi piperului din viaţă, a strălucirii ei. Sunt de asemeni oameni care stochează aici excesele de amabilitate şi de bunătate.
SPLINA: este un organ limfatic, filtrează sângele şi acţionează în sistemul imunitar. La nivelul său sunt stocate blocaje emoţionale ca: emoţii datorate unor probleme nefinalizate, datorate unor relaţii cu alte persoane din trecut, moartea unei persoane, pierderea unui loc de muncă sau al unui stil de viaţă care te ţin legat de trecut.
RINICHII: menţin echilibrul electrolitic, chimic, al tuturor fluidelor din organism, menţin nivelul de apă din organism şi procesează plasma din sânge. Menţin echilibrul între acizi şi baze în organism. Aici, la nivelul lor, se stochează blocaje emoţionale (rinichi şi suprarenale) . În dreptul lor, se află centrul energetic şoc-traumă care poate crea supraactivitate a sistemului nervos vegetativ simpatic, care duce la declanşări mari de adrenalină. Suprarenala şi rinichiul au rol şi în vindecarea sistemului de autoimunitate. Se tratează această regiune a corpului în caz de şoc, traumă, boală, intervenţii chirurgicale, dezechilibre emoţionale, stres de orice fel, alergii, lipsă de vitalitate, precum şi reacţiile automate de frică.
ALTE LOCURI UNDE SE DEPOZITEAZĂ EMOŢIILE
CAPUL: este locul unde se află centrul de comandă al corpului. El este locul unde ne proiectăm viaţa. Echilibrul în această zonă este important pentru echilibrare generală: psihică, emoţională, fizică şi mentală.
N.B. durerile de cap sau migrenele sunt de cele mai multe ori sentimente refulate care cauzează dezechilibre, în timp ce partea conştientă încearcă să găsească cauza pentru care lucrurile nu merg sau nu sunt cum ar trebui să fie.
OCHII: sunt în legătură cu vederea interioară, sentimentele şi auzul (în legătură cu al treilea ochi sau centrul clarviziunii) . A nu fi luat în seamă de alţii, a nu vedea dorinţele altora, a nu vrea să vezi chiar ce este sub nasul tău (miopie) sau a nu vedea ceea ce este în alte locuri îndepărtate (vedere scurtă) sunt sentimente care se stochează la nivelul ochilor. Ochii sunt legaţi de canale cu sinusurile, unde sunt depozitate lacrimile. Ochii sunt de asemeni în conexiune cu ovarele, uterul, testicolele şi prostata.
URECHILE: „Ascultă pe alţii şi de a fi ascultat”. La nivelul lor se produc blocaje provenite din sentimente: ceea ce nu vrem sau n-am vrut să auzim. Ele sunt legate de tensiunea arterială, de echilibru în sens general şi de claritate. GÂTUL (laringele) este sediul vorbirii, expresii verbale personale. La nivelul gâtlejului sunt blocaje emoţionale cauzate de înăbuşirea cuvintelor sau ideilor, gândurilor sau credinţelor. Se produc aceste blocaje atunci când omul nu spune ceea ce trebuia să fie spus, vorbeşte prea mult, face să tacă sensibilitatea.
GÂTUL: verbalizează şi exprimă. Blocajele din zona gâtului sunt cauzate de idei sau cuvinte sau gânduri sau credinţe, care îţi rămân fixate în gât şi cu care te îneci. De asemeni, blocajele pot proveni din a nu spune ceea ce trebuie spus sau de a vorbi prea mult şi de a-ţi fi închisă gura. Blocajele în această zonă sunt în legătură cu greutăţile şi responsabilităţile pe care le duci în spate, şi care te apasă prea greu. Blocajele sunt, de asemenea, în legătură cu oamenii cu vederi de cal (nu vede nimic nici în dreapta, nici în stânga), când îţi lipseşte ajutorul celor din jur sau când ai o gândire neflexibiliă.
TRACTUL INTESTINAL: constipaţia se datorează refulării unor sentimente de obicei de furie, de frică sau vinovăţie. Colita (diareea) este datorată eliminării unor sentimente vechi, gânduri, idei, pe care nu le-ai înfruntat sau rezolvat.
OVARELE ŞI UTERUL: la nivelul lor se stochează ura împotriva bărbaţilor şi probleme generale legate de naştere, avort, avort provocat, viol, frica, vinovăţia şi furia în legătură cu sexualitatea.
VEZICA URINARĂ: stochează sentimente de furie, vinovăţie, legate de sexualitate.
PROSTATA: aici se stochează vinovăţie legată de sex, furie împotriva femeilor, sentimentul de neputinţă, lipsa ajutorului.
COAPSELE: sunt un sistem de suport al trupului, la nivelul lor de obicei se acumulează sentimentele de furie şi frică (se manifestă ca depozite lipidice), sentimentul de vulnerabilitate şi lipsa protecţiei (lipsa de depuneri la nivelul coapselor).
GENUNCHII: sunt răspunzători de flexibilitatea în gândire şi de siguranţă (suportul) în viaţă. Genunchiul stâng este resposabil de suportul emoţional intern. Genunchiul drept ţine de suportul emoţional extern pe care ţi-l produce slujba, banii, prietenii. Suportul de la mamă se depozitează în genunchiul stâng, suportul de la tată în genunchiul drept. Părinţii care şi-au inversat rolurile vor avea simptomatologie reversă în genunchi (dreptul se va comporta ca stângul).
GLEZNA: legătura ei este cu gândirea, analiza, înţelegerea şi întrebarea „De ce?”.
LABELE PICIOARELOR: au legătură cu atitudinea (ce reprezentăm noi prin atitudinea noastră). Aici sunt stocate sentimentele: dacă suntem în stare să luăm atitudine pentru noi şi pentru alţii, dacă suntem în stare să dăm exemplu de comportament altora, dacă te simţi împlint sufleteşte. Talpa piciorului conţine proiecţii ale tuturor organelor din corp. De asemeni, este în legătură cu simţul realităţii practicului în viaţă.
UMERII: Umărul drept poartă greutăţile şi responsabilităţile datorate familiei, meseriei, lumii sau altora. Umărul stâng poartă emoţiile interne precum şi responsabilităţile pentru propria viaţă fizică, spirituală, emoţională, mentală, precum şi responsabilitatea creşterii (evoluţiei) în aceste domenii. Aici sunt stocate de asemeni sentimentele de vinovăţie
REGIUNEA DIN PARTEA DE SUS A SPATELUI: Partea dreaptă stochează furie, dezechilibre datorate excesivei dărnicii, stochează supărări banale, iritaţii, atunci când din cauza acestor mici tulburări răbufneşti sau ţii în tine, când ascunzi sau exteriorizezi aceste mici supărări, atunci când te dezvinovăţeşti în legătură cu dezechilibrul pe care îl creează datul sau primitul (fie dai prea mult, fie primeşti prea mult).
Partea stângă stochează sentimentele de tristeţe la pierderea unei persoane dragi, părerile de rău, pierderea unor lucruri, vinovăţia. De cele mai multe ori, partea stângă rezonează la primitul excesiv, fără a da în schimb suficient de mult.
REGIUNEA DORSO-LOMBARĂ: stochează furia, sentimente neverbalizate, stres legat de sex, bariere care te despart de sexul opus.
REGIUNEA COCSO-SACRATĂ: are de-a face cu supravieţuirea, activarea lui kundalini , frica de succes, frica de a trăi, frica de a acţiona.
bibliografie John Armitage
Dacă este bolnăvicios copilul, atunci părinții sunt cei care trebuie tratați!
Familia este un tot întreg. Fiecare membru este strânsă legătură cu ceilalți. Astăzi vă vom spune ce trebuie să știe fiecare părinte despre familia sa:
De la concepere și până la 12 ani părinții sunt deplin responsabili de cele ce se întâmplă cu copilul, deoarece starea lui este determinată de câmpul energetic și informațional al părinților.
Mama este responsabilă de starea copilului (energia corpului).
Tata este responsabil de ceea ce se întâmplă cu copilul (comportament) și de starea mamei.
Tații sunt responsabili pentru toți.
1. Influența mamei asupra copilului
De la concepere și până la 12 ani copilul se dezvoltă. Mama este unica sursă de „material de construcție” până la naștere și sursă de energie după naștere. Cu toții știm că mama nu trebuie să consume alcool, să fumeze, să se drogheze sau să se alimenteze nesănătos, dar… Formarea și dezvoltarea fizică a copilului depinde și de starea psihologică a femeii. Dependența este atât de mare încât cele mai mari probleme ale copilului sunt provocate de mama dezechilibrată psihologic.
În timpul sarcinii mama trebuie să fie extrem de calmă și pozitivă, să trăiască în așteptarea bucuriei de a naște un copil.
După naștere și până la 12 ani copilul este foarte atașat energetic de mamă, iar mama îi controlează starea lăuntrică. Chiar dacă sarcina a fost liniștită, nașterea provoacă unele stări de panică.
Stările de îngrijorare sunt firești pentru oricare mamă, este un instinct de protejare. Însă, toată îngrijorarea pe care o simțiți se transmite copilului.
Dacă mama este permanent preocupată de niște temeri, atunci ele pot deveni realitate.
Alimentați copilul cu energie pozitivă, dragoste, grijă, blândețe. Încetați să vă îngrijorați prea mult, să-i insuflați frică, nesiguranță, tristețe. Evitați certurile în familie. Copilul alimentat cu negativism va avea o energie negativă, cu care se hrănesc paraziții intestinali!
Paraziții intestinali nu supraviețuiesc într-un mediu pozitiv!
Teoriile precum că copilul „a fost infectat” sau „a răcit” nu sunt valabile. Copilul poate rămâne sănătos după un duș rece sau poate să se îmbolnăvească îndată ce mama începe să se îngrijoreze.
Rețineți! Boala este un simptom, nu o cauză! Tot ce se întâmplă cu copilul sunt consecințele energiei defectuoase! Copilul absoarbe această energie de la părinți, prieteni sau școală.
Febra este o consecință a luptei organismului cu unele cauze. Secrețiile nazale la copil sunt bacteriile și paraziții morți eliminați de organism care se alimentau cu energia negativă. Dacă scădeți febra copilului, prelungiți viața paraziților. Imunitatea copilului este mai isteață decât părinții și medicii. Nu scădeți febra! Folosind medicamentele distrugeți procesele interne care depistează cauza bolii și luptă cu infecțiile. Corpul uman se acomodează condițiilor externe și își mobilizează rezervele interne pentru a lupta cu bolile.
2. Influența tatălui asupra copilului și mamei
Tata este un element cheie care influențează sănătatea familiei. El determină starea mamei, apoi mama a celorlalți membri.
Dacă femeia este mereu iritată și supărată, problema este în tată.
Tata nu trebuie să țipe la mamă, dar trebuie să o liniștească, să facă tot posibilul ca ea să se simtă bine.
Aveți grijă de ea, discutați, ieșiți la o plimbare, râdeți… Stimați tați sunteți sprijinul ei, toată lumea ei se învârte în jurul vostru. Soțul conduce casa și familia, la fel cum soția determină starea tuturor.
Dacă soțul nu dirijează starea soției, nu o liniștește, nu reușește să o scape de stres sau alte temeri… toată familia se va îmbolnăvi!
Soțul educă copilul prin intermediul cuvântului. Vorbirea transmite energie copilului, îl programează și îi determină comportamentul. Dacă tata spune „vei face, vei fi, vei putea” copilul reușește. Tata niciodată nu va spune „nu vei putea, nu vei reuși”.
Mama nu sesizează aceste diferențe și folosește cuvinte care programează copilul în sens negativ: „vei cădea! te vei îmbolnăvi! vei strica! se va întâmpla ceva cu tine!”
Bărbații puternici trebuie să se țină de cuvânt, să ofere dragoste, grijă, liniște soției.
Femeile trebuie să ofere copiilor bucurie, dragoste, îngrijire și căldură maternă.
Soțiile trebuie să inspire soții, să-i facă să se simtă puternici și utili. Învățați să fiți slabe! Doar lângă o femeie slabă va fi un bărbat puternic! Este esența bărbatului! Dacă sunteți o femeie puternică, atunci fiți mai isteață: păreți slabă!
Mama și tata se formează reciproc… iar într-o familie sănătoasă și copii sunt sănătoși!
PS: Respectați acest secret: „Soarele, aerul și apa sunt cei mai buni prieteni”. Îmbunătățesc sănătatea și elimină consecințele negative ale influenței mamei. Este un echilibru natural. Activitatea fizică a copilului este obligatorie. Astfel este asigurată circulația sangvină și eliminarea toxinelor. Nu limitați activitatea fizică a copilului chiar dacă este bolnav.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)