Un medic german a BULVERSAT lumea medicală. Susține că dacă ”bolnavul înţelege cauza bolii, corpul se vindecă singur”

Doctorul german Ryke HAMER a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.  Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala.

El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Dr. Hamer  era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii  doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui.  Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer.  Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.

Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.

Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:

Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.

La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.

b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.

Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.

Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).

Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.

In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.

GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.

Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.

Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.

Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.

Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).

In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.

Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.

Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.

De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.

Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.

Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.

O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.

Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.

In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.

B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.

C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.

*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.

* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.

* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.

* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.

* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)

* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.

A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice

Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.

In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.

La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.

Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

Sursa : financiarul.ro via 2blackjack1.wordpress.com

Cum sa te autovindeci prin puterea gandului!

Natura ne-a inzestrat pe fiecare dintre noi cu o „farmacie” individuala excelenta, care contine leacuri impotriva oricarei boli pe care o putem avea. Singura noastra sarcina este sa invatam sa ne folosim de acestea.

Procesul de autovindecare are doua etape.

Prima este relaxarea muschilor din corp.

In cea de-a doua etapa pornim un program in subconstient menit sa declanseze procesul de autovindecare.

Autovindecarea este eficienta pentru ca foloseste mecanismele naturale de aparare ale organismului.

Aceasta metoda presupune o apropiere serioasa de interior si recunoasterea faptului ca suntem responsabili pentru problemele noastre de sanatate.

In acest fel putem influenta toate organele si sistemele “defecte”, memoria, vederea, auzul, sistemul nervos etc.

Relaxarea

Asezati o patura moale pe podea si intindeti-va pe spate. Mainile sa fie intinse de-a lungul corpului, cu palmele indreptate spre exterior si degetele usor arcuite, picioarele departate si talpile indreptate in exterior, capul intins intr-o parte, gura usor deschisa si limba impinsa in dintii superiori, ochii inchisi, pentru o mai buna concentrare. Incercati sa nu va ganditi la nimic, respirati calm si egal. Dureaza, de obicei, doua pana la cinci minute sa atingeti starea de relaxare.

Autovindecarea

Celulele din organismul nostru au o capacitate mentala asemanatoare cu cea a unui copil mic.

Sa ne aducem aminte cum ne adresam unui copil si astfel ne adresam unui organ bolnav.

Incercati sa vizualizati organul cu dezechilibre, deschideti comunicarea cu el si incercati sa ii spuneti ceva. Adresati-va bland, calm, dar ferm, ca si cum ati incerca sa corectati comportamentul unui copil.

Fiecare organ are personalitatea lui. De exemplu, stomacul si ficatul sunt mai incapatanate si nu foarte rezonabile. Trebuie sa ne adresam lor putin mai “dur”.

Inima este mai inteleapta, asculta cererile exprimate gentil si cordial.

Odata indeplinita etapa de relaxare, va imaginati ca va uitati in interiorul inimii si vedeti in ea o mica flacara – sursa iubirii si conservarii energiei. Imaginati-va ca aceasta flacare creste, umple toata inima si apoi se imprastie in tot organismul. Incercati sa observati cum curata tot corpul, indeparteaza infamatiile, aduce sanatate si vigoare

Spuneti-va incet: “ Fiecare respiratie ma aduce mai aproape de curatarea totala. Lumina corpului meu este energia vindecatoare”. Puneti mana dreapta pe acel loc din corp despre care stiti ca are o inflamatie. Imaginati-va cum lumina a este emisa din centrul palmei si “topeste” inflamatia precum razele solare topesc zapada primavara.

Acesta este doar un exemplu simplu. Cu totii avem imaginatie incat sa dezvoltam un scenariu individual de vindecare.

Cel mai important lucru este sa relaxam muschii si sa intram in programul de vindecare din subconstient.

Puteti alege orice ora pentru a practica aceste exercitii, dar cel mai bine este sa fiti singuri. Daca va place muzica linistita, puteti pune piesa favorita pentru un efect de relaxare mai bun.

Un articol de Mihaela Iliescu

Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, o tehnologie sacră, o cunoaștere ascunsă. Cei care au căutat-o au sperat mereu ca această magie să-i scutească de propria transformare interioară și să le confere puteri miraculoase asupra celorlalți. ”Nimic nu vă este ascuns” a spus un mare Maestru al Umanității. Magia există și este disponibilă oricui alege să o trăiască. Doar că asta presupune oprirea căutării unei scurtături și redescoperirea Adevărului despre noi înșine, acel Adevăr care ”ne face liberi”. Magicianul există în fiecare dintre noi. El trebuie revelat prin experiența directă a adevăratei noastre anverguri. Iar timpul Revelației este Acum.

Labirintul

Dimensiunea orizontală a existenței, lumea liniară este o iluzie, dar experiența ei nu este deloc iluzorie. Durerea, sentimentul singurătății, al alienării, frica derivată din proiectarea necontenită a minții în grija față de viitor, în critica lumii ”exterioare” și a trecutului, lipsa de încredere în propriile puteri, atenția orientată veșnic spre exteriorul ființei, dependența de ceilalți și de sistemele pe care le-am creat împreună, toate acestea creează labirintul. Realitatea pare străină de noi. Un fel de mașinărie cosmică, de neoprit, de neînțeles în cele din urmă, pe care n-o putem stăpâni și care creează frică. Cea mai ușoară cale este aceea de a căuta un instrument magic de schimbare a acestei lumi, sau cel puțin care să ne facă scăpați din roțile sale dințate. El există, dar nu înafara noastră, ci înlăuntru.

Cât suntem în căutare, pare că labirintul se reconfigurează la nesfârșit, orice pas am face. Lanțul lucrurilor și situațiilor care ”se opun” pare nesfârșit de inventiv. Ca și cum labirintul ar răspunde pașilor și inițiativelor noastre. Într-o realitate mai largă, ceea ce numim labirint, dimensiunea orizontală a vieții, este un fel de oglindă multidimensională a vieții noastre lăuntrice. Ea răspunde emoțiilor noastre ca o ființă vie – pentru că este vie. Nu există ieșire din labirint pentru că oriunde am merge, realitatea exterioară reflectă realitatea interioară.

Pentru ca labirintul să se dizolve e nevoie să ne oprim și să ne ducem atenția în interior. Aici se află sursa nu numai a experienței noastre de viață, ci a întregii realități. Ceea ce pare că ne separă de exterior este o suprafață alcătuită din gândirea, emoțiile, atitudinile noastre. Este ceea ce credem despre noi înșine, despre ceilalți și despre această lume. Vestea bună este că noi suntem creatorii acestei suprafețe de separare și deci noi o putem de-crea. Vestea cea rea este că nimeni nu poate face acest lucru în locul nostru și nu există instrument magic sau tehnologie, oricât de spirituală și secretă, care să facă acest lucru.

Este despre recunoașterea naturii noastre adânci de Creatori ai realității. Ruptura adâncă din interiorul nostru constă pe scurt în a crede că omul este separat, străin, diferit de restul existenței, că divinitatea creației este înafara noastră dar nu și înlăuntru. Ne credem niște ”simpli muritori”, în vreme ce divinitatea o privim ca fiind în cer, în afară, în exterior. Lumea materială, densă, pare un spațiu de interferență între dimensiuni, un loc înafara divinului, în care jocul dualităților ne lasă să credem că această lume este tărâmul de joc al unor forțe antagonice bine/rău, iar umanitatea și noi înșine niște victime rătăcite în acest conflict.

Este o cale interioară foarte lungă pentru a vedea faptul că nu suntem nicidecum niște victime inocente ale unui război cosmic, ci creatorii acestei realității ce pare exterioară. Ține de maturizarea noastră lăuntrică care aduce odată cu ea încredere în noi înșine și descoperirea că realitatea reflectă toate procesele noastre de gândire, emoție și atitudine, că relațiile noastre cu ceilalți și cu lumea este un joc al energiilor, al închiderii și/sau deschiderii care articulează experiența  vieții.

Labirintul este un spațiu de experiență care ne absoarbe complet, cu care devenim una, pe măsură ce ne identificăm cu rolurile și identitățile noastre. Uităm complet ce suntem și faptul că toate identitățile noastre sunt niște creații mai mult sau mai puțin conștiente. Pierdem complet legătura cu dimensiunea verticală a ființei noastre. A funcționa în acest fel creează labirintul. Suntem pierduți în interiorul experienței de viață pentru că suntem rupți de adevărata noastră natură și de adevărul despre noi înșine. ”Adevărul vă va face liberi”! Dar nu un adevăr rostit de ceilalți, nici de cărți, nici de doctrine, ci Adevărul descoperit în interiorul ființei noastre și asumat ca centru al experienței noastre de viață.

Magicianul este acela care a re-descoperit acest adevăr în propria sa ființă. Viața sa este diferită de a celor rătăciți în labirint pentru că este conștient de adevărata natură a realității și a propriei sale ființe. El nu a găsit o baghetă magică ci a descoperit natura magică a realității.

Prizonieratul

Și copiii știu despre ecuația lui Einstein care postulează că materia este energie și invers. Adolescenții știu că spațiul din interiorul corpurilor noastre este gol în cea mai mare parte și că natura materiei este vibratorie. Cu toate acestea, lumea în care trăim se raportează doar la forme. Școlile și medicina, științele și sistemele sociale, politica și armatele lumii, televizoarele și mecanismele de control, toate se referă la forme, trupuri, materie, bunuri. Dimensiunea energetică a existenței este ignorată. De aceea vedem doar zidurile, limitările, restricțiile, nu și natura lor iluzorie. Unii cred că există o conspirație universală, puteri oculte care țin umanitatea într-o cușcă cognitivă pentru a-și exercita puterea, care ascund adevărul pentru a nu fi aflat de către mulțimile nefericite și oprimate. Dar există și cealaltă perspectivă, în care aceste mulțimi primesc doar ceea ce vor, doar ceea ce doresc.

Ele vor siguranță și sistemele de putere ale acestei lumi le-o oferă. Astfel le vând asigurări pentru orice, creează armate, poliții și mecanisme de securitate ca răspuns la nevoia de siguranță. Dar în spatele acestei nevoi este frica profundă a mulțimii de necunoscut, sentimentul insecurității care provine nu din pericolul iminent, ci din separarea de sine, din ruptura față de mediu și de propriile puteri. Mulțimile vor locuri de muncă asigurate, și garanția că vor primi pensia la sfârșitul vieții, și o primesc. Întregul sistem economic, politic, militar, social, medical, de educație etc este întemeiat pe această nesiguranță, pe această frică de necunoscut. Deconectați de cer și de pământ, fără o viziune mai largă asupra lumii și a existenței, călcând pe deasupra pământului și considerând că lumea este o vale a plângerii în care toate lucrurile au fost create deja de alții, crezând că nu pot face nimic pentru schimba fundamental experiența propriei vieți, mulțimile ajung să creadă că sunt nefericite pentru că cineva sau ceva le ascunde adevărul despre lume.

Se consideră prizoniere ale sistemelor, ale puterilor oculte și de fapt ale unei divinități necunoscute, refugiate în cer, căreia nu-i pasă de nenorocirile care se petrec pe această planetă. Nu se consideră responsabile pentru propria lor experiență de  viață și nu văd că le este servit un adevăr pe măsura lor. Sistemele acestei lumi le dau totul. Și le cer totul în schimb. Adică Viața. Astfel, oamenii se nasc și trăiesc în interiorul acestor sisteme, sunt crescuți pentru ele, școlile îi educă pentru ele, pentru a considera că realitatea este doar ceea ce văd cu ochii. În mod confortabil, mulțimile acceptă această perspectivă, renunță la propriile întrebări și la propriile lor răspunsuri, în favoarea unor răspunsuri care au fost date deja. Omenii trăiesc în convenție și platitudine, în mediocritate, alergând după adevărurile servite la televizor pentru a judeca această lume. Totul se petrece în exterior. Nu mai rămâne nimic din atenția lor pentru spațiul lăuntric. Și astfel, labirintul persistă, hrănit chiar de către aceia care se simt oprimați de către el și care nu-și dau seama că e propria lor energie acolo. Energia Vieții lor.

Fiecare mișcare hrănește labirintul. Sistemele acestei lumi se hrănesc cu energia noastră, a tuturor. Cerem schimbarea modurilor în care funcționează această lume fără să ne imaginăm nici un moment că e nevoie să schimbăm ceva în noi înșine, și participând din plin, prin prezența noastră, cu energia noastră vitală, la fiecare dintre sistemele acestei lumi.

Sentimentul nedreptății, frustrarea, sentimentul labirintului care ne ține prizonieri, al lipsei de sens îi face pe unii să lupte cu sistemele. Dar, din nou, este vorba despre o proiectare în exterior a responsabilității. ”Ei sunt de vină pentru această lume nedreaptă care se autodistruge, noi suntem doar niște victime care ne revoltăm.” Lupta cu ”ei” ne scutește de a privi în interior. Ghandi zicea să devenim noi înșine schimbarea pe care o dorim în lume, dar câți dintre noi fac acest lucru?

În aceste condiții, a căuta bagheta magică este chiar de înțeles. ”Trebuie să existe o cale, ceva, o cunoaștere, un maestru, o metodă, care să mă scape de nefericire.” Magia, ca soluție de a ieși din prizonieratul labirintului. Cererea creează oferta. ”Schimbă-ți viața în mod miraculos, în 7 pași”. Nenumărați traineri, coachi, consilieri, psihologi, antrenori pentru succes, pentru bucurie etc, exploatează cererea și creează oferta. Tentația este irezistibilă. O cale scurtă către o viață în afara labirintului. Destrămarea iluziei cu un singur click.

Singura cale către magie este în interior, în mecanismele creației conștiente de realitate.

Creatorii

Suntem creatorii realității noastre fie că suntem conștienți de asta, fie că nu. Realitatea curge din noi prin fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest, în fiecare relație, cu ceilalți oameni și cu lumea. Suntem, fiecare din noi o sursă a acestei realități la care contribuim din plin. Războaiele acestei lumi sunt propriile noastre războaie interioare, proiectate în exterior. Privim la televizor și credem din nou că este despre ”ei”, nu despre noi.

Ceva s-a schimbat totuși în această dimensiune, de vreme ce responsabilii acestei lumi au ajuns la concluzia că frica trebuie întreținută mai consistent, că trebuie create războaie și sisteme noi, pentru ca iluzia să meargă mai departe. O parte din umanitate se trezește, cealaltă parte adulmecă trezirea, căci un om conștient radiază împrejurul său potențialul Conștienței și pentru ceilalți. Tot mai mulți își dau seama că bagheta de magician al realității este în mâinile lor și că a fost dintotdeauna. Este începutul transformării nu doar a propriei vieți, ci a realității pe care o trăim.

Suntem creatorii realității, dar câtă vreme nu suntem conștienți de asta, nu contează. Apoi începem să ne trezim și vine un moment dur: cum, adică eu sunt responsabil pentru ... întreaga experiență a vieții? Ei bine, da. Este un joc complex al percepției, gândirii despre realitate și al exprimării de sine, care creează experiența vieții. Diferența o face identitatea pe care ne-o asumăm. Cam acesta este teritoriul de joc pentru majoritatea celor care se află în procese de transformare interioară. Anvergura creației noastre de realitate este în relație directă cu anvergura identității pe care ne-o asumăm și cu măsura în care suntem centrați în propria experiență de viață. Cu cât identitatea noastră este mai limitată și mai rigidă, cu atât anvergura creației noastre de realitate este mai mică.

Magia începe odată cu retragerea atenției în interior, cu redobândirea Centrului, așa cum numim noi starea atenției care caracterizează Prezența în propria viață. Atenția este instrumentul magic pentru creația de realitate. Energia pe care o numim Atenție face toate lucrurile să se miște, relațiile să se transforme, este energia sacră a Divinității din noi înșine. Felul în care folosim Atenția este definitoriu pentru paradigma în care trăim. Totul pare făcut să ne absoarbă Atenția pe orizontală, dar depinde doar de noi felul în care reușim să rămânem centrați. Asta va permite investirea acestei energii sacre în lucrurile pe care le dorim și nu în lucrurile de care ne temem. Atenția alimentează cu vitalitate orice dimensiune a vieții. Majoritatea oamenilor își investesc atenția în gândire, în emoții distructive, în scenarii apocaliptice, în identități dureroase. Magia începe cu retragerea Atenției în interior.

Pasul al doilea este creația de realitate lăuntrică la nivelul gândirii, al emoțiilor, al stărilor corporale, energetice. Nu suntem prizonierii gândirii, ai emoției și ai stărilor, ci stăpânii și creatorii lor. De prea multe ori, suntem atât de străini de spațiul lăuntric, atât de inconștienți, încât stările pare că vin din neant, iar situațiile vieții noastre reflectă acest haos interior. Sentimentul neputinței și al rupturii se amplifică. Dar nu e nevoie de asta. În conștiința umanității există acum suficient potențial pentru ca fiecare din noi să-l poată accesa și încorpora. E o chestiune de Atenție, de alegere și în cele din urmă de creație a propriilor stări.

Este premisa creației unei noi realități exterioare corpului, unei noi realități a vieții și a unei noi experiențe de viață. Fiecare om care trăiește această stare în propria sa viață, schimbă realitatea în ansamblul ei.

Vedem în fiecare zi oameni care schimbă experiența de viață și realitățile lumii lor. Sunt din ce în ce mai mulți. Întreaga Școală a Maestrului Interior este despre această transformare. Magicianul nu este decât un alt nume al Maestrului Interior. Realitatea răspunde magic și imediat la transformările pe care le facem în interiorul nostru. A rămâne cu Atenția în interior permite schimbarea modurilor de gândire, a modelelor emoționale, a stărilor lăuntrice, a energiei pe care o investim în relații și acțiuni și proiecte. Nu e vorba de mai multă energie ci de o schimbare a calității energiei investite în toate acestea. Este vorba despre a crea ceea ce dorim să creăm în viața noastră și nu despre crea ceea ce alții doresc pentru noi.

Cu alte cuvinte, propria noastră energie devine instrumentul creator al realității pe care o dorim. Pare deja un loc comun pentru că mulți vorbesc despre asta, dar puțini o pot face. Această transformare a felului în care creăm realitate deturnează energia sacră a atenției de la menținerea sistemelor acestei lumi și o orientează către ridicarea unei realități în care visele noastre devin realitate.

Cea mai mare parte dintre oameni hrănesc lumea exterioară lor, fac ceea ce ”trebuie să facă”, nu ceea ce simt că le-ar aduce bucurie, nu ceea ce simt că ar fi propria lor exprimare. Pe acest lucru se întemeiază întreaga construcție a realității și aceasta este sursa tuturor mecanismelor acestei lumi. Suntem crescuți pentru ele, educați pentru ele. Devenim motoarele acestei lumi de care, pe de-altă parte ne simțim separați și striviți. Paradoxal, ea se hrănește cu energia inimii noastre, a sursei care suntem în interiorul nostru. Rămânem ascultători în sistem pentru că ne e frică. Vrem asigurări și le obținem. Sistemele ne asigură împotriva oricărui risc. Dacă nu este destul risc, atunci îl creează, tocmai pentru ca să rămânem cuminți și să alimentăm mașinăria.

Frica este cea mai mare capcană pentru un creator. Ea se naște întotdeauna din identificare, din identitatea limitată pe care ne-o asumăm.

Revoluția

În loc să ne revoltăm împotriva sistemelor de putere, e nevoie de o revoluție interioară, care să dărâme sistemele vechi de credință, frica, indolența și ipocrizia. E nevoie de o schimbare radicală a modurilor noastre de a gândi. Tot ceea ce ”știm” am fost învățați. E timpul pentru a cunoaște din propria noastră experiență cine și mai ales ce suntem. Revoluția interioară este una a Conștienței, adică a percepției, a simțirii adevăratei noastre naturi. A ne cunoaște pe noi înșine nu este despre a ”ști” cine suntem. Știm deja, și asta ne face prizonieri. Credem că suntem o rotiță într-un sistem, într-o mașinărie, credem că realitatea vieții noastre depinde de orice altceva decât de noi înșine. Credem, ca niște copii, că depindem de alții pentru a supraviețui, pentru a crea, pentru a fi. Este un fals, o eroare cognitivă care poate fi îndreptată prin experiența directă a adevăratei noastre naturi. Iar această experiență presupune întoarcerea Atenției în interior. Câtă vreme suntem afară nu putem experimenta decât condiția de dependență față de realitate. Dinlăuntru începe să se vadă ce suntem.

Această revoluție interioară nu este una violentă, nu se întemeiază pe negare și pe judecata a ceea ce am fost vreodată, nu se întemeiază pe respingerea nici unuia dintre aspectele ființei noastre. Este o revoluție pașnică, o revoluție întemeiată pe îmbrățișarea tuturor aspectelor noastre, o împăcare cu propriul nostru trecut. A-i spune da. Astfel, întreaga noastră energie investită în trecut devine disponibilă pentru o nouă creație. Nu mai suntem cu fața întoarsă spre înapoi, ci spre un viitor care nu a fost creat, nici stabilit, ci care așteaptă fie creat chiar acum.

Este o revoluție a percepției despre noi înșine și despre întreaga realitate, dar și o revoluție a felului în care creăm realitate. Ca orice revoluție, este o alegere.

Calitatea de sclavi ai sistemelor exterioare este confortabilă. Nimic nu e mai confortabil decât supunerea. E dureroasă, dar nu e nevoie să facem nimic noi înșine. În schimb, revoluția interioară cere efort. Un efort de atenție. Orice gând este o creație, orice emoție, orice stare este responsabilitatea noastră, stările noastre fizice, felul în care relaționăm cu lumea, totul este teritoriul nostru de exprimare. Măsura în care suntem deschiși sau închiși este măsura abundenței pe care o percepem, a darurilor pe care le primim de la Întreg, iar măsura în care ne exprimăm pe noi înșine este aceea a bucuriei vieții noastre. A schimba realitatea interioară conduce la schimbarea realității întregii noastre vieți și a acestei lumi.

Pentru unii dintre voi, călători ai inimii, a proiecta responsabilitatea propriei vieți în exterior este un act de abdicare de la ceea ce descoperiți că sunteți. Desigur, nu toată lumea este pregătită pentru revoluția interioară. Există pretutindeni împrejurul vostru oameni care mai au multă experiență umană de trăit până la această transformare. Ei sunt masa de manevră a acelor forțe care da, doresc ca umanitatea să rămână ceea ce este. Dar voi cunoașteți deja din experiență directă puterea creatoare care curge dinlăuntrul vostru și adevărata natură a realității. Voi cunoașteți deja ceea ce sunteți și totuși de multe ori inerția, dulcea delăsare în voia valurilor este mai confortabilă decât creația conștientă a propriei realități, mai întâi interioare și apoi manifeste în experiența vieții.

Nimic și nimeni nu poate împiedica o ființă umană să se trezească. Trezirea este interioară și este revoluția la care mă refer aici. Este calea către trăirea Magicianului. Nu e nevoie de baghetă, ci de Conștiență. Nimeni și nimic nu poate opri acest proces, căci aceasta este calea naturală a tot ceea ce există. Trezirea este la fel de naturală ca și identificarea. Tot mai mulți oameni simt acest lucru și descoperă încrederea în propriile lor puteri de a crea.

Întreaga Călătorie a Inimii și Școala Maestrului Interior este despre această trezire și despre mijloacele simple ale acestei revoluții interioare. Practica necontenită a Prezenței, în toate împrejurările vieții, deschide poarta creației conștiente a experienței de a trăi și a realității. Suntem într-un moment extraordinar de prețios. Dar și provocator. Vârfurile de Conștiență ale umanității fierb. Conexiuni noi se deschid între oameni și ei încep să descopere valoarea imensă a lui împreună. Magia interioară a creației de realitate devine de mii de ori mai puternică atunci când deschidem porțile percepției, când abandonăm însingurarea egoului, și creăm împreună. Identități mai largi devin disponibile experienței, iar sursa interioară a realității se potențează pe măsura acestor noi identități.

Magia

Formele sunt energii în mișcare. Suntem prizonierii labirintului doar atâta timp cât validăm forma și numai forma ca realitate. Ceea ce creează energia pe care o decodăm ca formă, este energia vitală, emoția, gândirea, viziunea pe care investim în această formă. Toate sunt dimensiuni mai rafinate ale realității. Toate curg din noi și sunt modulate prin alegere, toate devin realitate trăită, experiență. Devenind conștienți de acest proces, devenim conștienți de felul în care este articulată realitatea și experiența vieții noastre. Pare complicat, pentru minte. Dar nu e vorba despre a articula un proces interior întemeiat în gândire. Pentru gândire este un efort imens de a se raporta la o realitate sferică și multidimensională, căci mintea noastră este un instrument liniar, destinat lucrului cu formele. Odată instalați, ca practică, în centrul ființei noastre, în inimă, începem să putem administra stările lăuntrice așa cum dorim. Este începutul creației conștiente de realitate.

Magia este disponibilă oricui alege responsabilitatea propriilor stări, a propriei gândiri și propriei emoții. Oricui reușește să creeze nu gândire mecanică, repetitivă, ci gândire nouă, proaspătă, nepoluată de ceea ce credeam că știm. Porțile percepției sunt, în aceste timpuri, larg deschise. E nevoie de încredere în ceea ce simți, de validarea propriei percepții. Restul vin de la sine.

Este momentul potrivit pentru a deschide porțile magiei interioare în viața ta. Dacă simți acest lucru, că ești în punctul în care ai putea face o mare transformare dar nu vezi cum, atunci este momentul să descoperi instrumentele simple ale Prezenței, să începi să practici. Dacă ești un practicant deja al stării de Prezență, atunci poate că ai nevoie de acel împreună, de acea deschidere care potențează procesele interioare, le dă acuratețe și eficiență. Și atunci e momentul să te deschizi în cercurile de lucru ale Școlii Maestrului Interior. Sau poate că ești un practicant experimentat al lucrului cu propria conștiință, și simți că marele switch este aproape. Pentru asta am pregătit în finalul acestui an o mare Călătorie de transformare. Momentul de switch.

Oriunde te-ai afla în procesul revoluției tale interioare, este timpul să știi că nu ești singur/ă, că sunt mulți oameni care trec prin acest proces și că Magia nu numai că este posibilă, dar este singurul drum. Desigur, te poți roti în cercurile concentrice ale vieții tale liniare oricât de mult timp. Oamenii sunt creatori cu depline puteri de alegere. Dar odată ce simți semnalele interioare ale trezirii, orice zi, orice oră petrecută în labirint doare din ce în ce mai tare.

Dorințele sufletului, ale inimii noastre, ale creatorului din noi sunt foarte diferite de cele ale egoului, ale identității noastre liniare. Sufletul vrea conexiune, creație, libertate, frumusețe, adevăr, vrea exprimare de sine și expansiune și anvergură și profunzime a experienței de viață. Identitatea liniară, aceia care credem că suntem, ego adică, vrea siguranță, vrea asigurări, preferă platitudinea și servitutea, convenționalismul și obediența, preferă proiectarea responsabilității, pensia la sfârșitul vieții și indolența în fața televizoarelor. Sufletul vrea să creeze realitate. Ego nu vrea decât să privească de pe margine realitatea, să o critice, să arunce vina pe alții, pe guverne, pe conspirații, pe sisteme. Sufletul este omnipotent, plin de bucurie, neînfricat, nemărginit, conectat cu ceilalți, cu natura, cu planeta, cu cerul și cu pământul, este iubitor și liber, deschis și creator. Ego este limitat, neputincios, întunecat, defensiv sau ofensiv, deconectat de adevărul adânc al lumii, al cerului și al pământului, deconectat de trup și de ceilalți, scufundat în minte, vrea să controleze pentru că se teme, este suspicios, nefericit și cel mai adesea nesincer. Sufletul vrea noutate. Ego vrea ca lucrurile să nu se schimbe substanțial, din nou pentru că se teme de schimbare.

Magicianul

Magicianul din noi este alimentat de marea sursă a inimii, el este o expresie a dorințelor sufletului nostru mai degrabă decât ale egoului. Magicianul percepe întreaga realitate ca pe un câmp multidimensional pe care îl modulează de la nivelul sursei, al inimii, pentru el realitatea este un spațiu de creație la nivel mental, emoțional, energetic, relațional, pentru el visele sale sunt moduri de a crea realitate densă, încarnată, întrupată. Magicianul nu disprețuiește corpul, căci pentru el este un templu al divinității aflate în experiența umană. Pentru el, relațiile sunt moduri ale divinității interioare de a se descoperi pe sine și de a se exprima. Pentru el, frica este o opreliște care limitează creația și de aceea este curajos. Asta nu înseamnă că nu se teme, ci că nu este condiționat de frică. Pentru el, gândirea nu este un labirint care-l ține prizonier, ci un instrument fabulos al creației de realitate. El percepe acut faptul că gândurile sunt semințe de realitate întrupată și de aceea este un maestru al gândirii creatoare. El trăiește în bucurie pentru că la fiecare respirație realitatea emergentă din el îl reprezintă. Iubește oamenii și experiența umană pentru că se recunoaște profund în tot ceea ce se numește umanitate.

Magicianul nu urmează realitățile deja create, nu crede nimic înainte de a experimenta el însuși, nu este sub vremuri, cum se spune, ci pare mai degrabă că realitatea și vremurile îl urmează pe el. În mod straniu pentru ceilalți, pare că are un noroc extraordinar, oamenii potriviți apar în viața lui când are nevoie de ei, situațiile se aranjează miraculos ca să-l servească, este zâmbitor și încrezător chiar și în momentele de restriște, este lipsit de prejudecată, de prudență și nu este calculat. Nu încearcă să controleze realitatea, ci mai degrabă să o creeze. Nu merge pe căi bătute, este curios și are darul prețios al ascultării. Magicianul este frumos pentru că în sistemul său de referință este conștient de frumusețea și măreția marii Creații din care facem parte. Este generos, pentru că are sentimentul abundenței. Este îndrăgostit de viață într-un mod care celorlalți li se pare cel puțin imprudent.

El nu poartă pălărie de vrăjitor, nici baghetă, pare un om obișnuit. Doar strălucirea sa naturală îl face deosebit, oriunde ar fi. Nu crede în sisteme, nici în reguli, nici în autoritate, nu crede în texte vechi, nu practică nici o religie, nici o politică, nu se luptă pentru nici o cauză și nu are nici o altă morală înafara iubirii. Are darurile vindecării și ale cunoașterii într-un mod natural, deși nu face parte din nici un curent terapeutic sau ontologic. Nu recunoaște nici un maestru și nici o cale înafara propriei sale inimi. Sau dimpotrivă, vede în toți oamenii maeștri, uneori chiar împotriva a ceea ce cred ei înșiși despre ei. Nu urmează nici o ideologie, nu este moralist, nu vorbește din cărți, nu dă citate, nu dă sfaturi. Uneori pare că ascultă realitatea, pare că aude lucruri pe care nimeni altcineva nu le mai aude, alteori spune lucruri de care se miră și el însuși. Practică magia spontaneității, a prezenței. El pare mereu pe valurile vieții, spuma.

Magicianul este în fiecare dintre noi. Așteaptă să fie trăit.

Agnis

sursa: http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/518-Magicianul-in-mijlocul-Realitatii-sale