PUTERILE SECRETE 2017.01.27

Cele 10 porunci pentru ca Subconstientul tau sa iti devina un Aliat Imbatabil !

Porunca 1

Ceea ce exista deja in tine se afla pretutindeni, ceea ce nu exista in tine nu se afla nicaieri. Toate comorile Universului sunt inlauntrul tau. Cauta cu fervoare in tine insuti puterea sau raspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.

Porunca 2

Marele secret caracteristic geniilor, initiatilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile, este capacitatea lor uluitoare de a intra in contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile nefirsite ale Subconstientului, eliberandu-le si facandu-si-le aliate. Daca poti face la fel, atunci si tu vei fi capabil de performante extraordinare.

Porunca 3

Subconstientul tau detine deja, in profunzimea lui latenta, solutiile perfecte la toate problemele care te framanta si, tot el iti poate indeplini direct proportional cu intensitatea increderii, orice dorinta.
Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm inainte de a adormi: Vreau sa ma scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.

Porunca 4

Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca inveti cum sa te folosesti de el si in ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite, asigurandu-ti mereu succesul.

Porunca 5

Orice gand este o cauza care, mai devreme sau mai tarziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele, dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam in mod pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor ganduri din trecutul nostru indepartat sau apropiat. Toate aceste fructe, dulci sau amare, pe care le meritam de drept si cu care conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel consecintele actiunilor noastre, constituie ceea ce ignorantul numeste DESTIN sau SOARTA, iar Yoghinul, KARMA.

Porunca 6

Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pe mare care isi conduce vasul. Trebuie sa dai ordine (ganduri, imagini, trairi orientate dinamic), aspiratii clare si ferme Subconstientului care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea covarsitoare, de peste 97 %, a experientelor vietii tale.

Porunca 7

Atat actiunile pe care le-am comis, cat si gandurile pe care le-am avut in trecut ne urmeaza ca o umbra producand rezultate bune sau rele, in functie de natura lor. Nici in aer, nici in adancul oceanului, nici in cea mai ascunsa pestera sau pe varful muntelui, in oricare parte a acestei vaste lumi, nu exista loc in care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gandurilor sale in prezent sau in viitor consecintele lor nu vor inceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la randul sau, partea care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. Intelegand aceasta, trebuie sa cautam sa nu facem rau nimanui, nici macar in gand.

Porunca 8

Evita la maxim formulari interioare de forma: “nu am mijloace” sau “imi este imposibil” sau “niciodata n-am sa pot” in care sa crezi, complacandu-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai gandit aducandu-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda chiar, Subcontientul va face ca intr-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza insa ca, desi totul iti este posibil, nu orice iti este permis (in sensul ca nu trebuie sa incalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decit un sfert de adevar.

Porunca 9

Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacandu-se in suferinta, convinsi fiind, in mod prostesc, ca acesta le este destinul, decat sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa modifice radical destinul, devenind asfel, totodata, co-creatori ai acestui destin.

Porunca 10

Patrunzand gradat si cat mai lucid in profunzimile enigmatice ale Subconstientului, vei reusi, in sfarsit, sa cunosti adevarata natura din tine insuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI ETERNA din afara ta.

Genoveva Salvaras
www.conferintespiritualeromania.ro 

Randi - Ochii ăia verzi [Official Music Video]

Official White House Photographer Reveals His Favourite Photos Of Obama

Cafeneaua lui Anael: Din nou despre Dumnezeu.... care este Cel de nenum...

Cafeneaua lui Anael: Din nou despre Dumnezeu.... care este Cel de nenum...: Se distribuie destul de des pe facebook un monolog al lui Dumnezeu catre un om, unde Dumnezeu se vaita mai tare ca muritorul.... ceva...

Desigur... trairea e una plina de evlavie in spatele postarii.... dupa ce l-a redus pe Dumnezeu la o imagine egotica si neputincioasa... el, buricul pamantului – se simte plin de traire duhovniceasca, si aproape ca il compatimeste pe Dumnezeu pentru cat e „saracul  de El” de nedreptatit, in timp ce se da peste cap pentru el, omul....

Clar, isi promite ca de azi inainte – o sa fie mai atent cu Dumnezeu, si o sa-I ofere din pretiosul lui timp, care oricum trece prea repede (si aici nu se poate abtine sa nu puncteze un minus la creatie), chiar daca e destul de plictisitor sa vorbesti de unul singur, asa.... cu cerul.

Dar, na.... la cate face Dumnezeu pentru el... macar atata merita si El...

Scrie in biblii ca Dumnezeu poate „tuna si fulgera”, deci poate ca ar fi mai bine sa-L onoreze cat e in toane bune.....

O Doamne...

Nu contest trairea.... trairea e buna, oricat de gresit L-ar intelege pe Dumnezeu (sau ma rog... oricat nu L-ar intelege), orice gand catre Dumnezeu e bun, e minunat, e un pas in plus spre o intelegere mai buna.

Dar, omule bun, prietene, crestinule – stii de ce esti nefericit?

Pentru ca nu Il intelegi pe Dumnezeu.

Stii de ce nu Il intelegi?

Pentru ca nu Il cauti.

Te multumesti cu cele trei dati in care ai deschis biblia si ai concluzionat ca nu te descurci sa deslusesti ceva pe intelesul tau, prin urmare ai decis ca vrei sa crezi in El, insa e suficient sa stii ce ti s-a spus in copilarie, cu ce ai mai auzit pe la biserica, plus filmul „Isus din Nazareth”.... ce-ar mai fi de descoperit in plus.....

„Crede si nu cerceta” e devizul pe care mergi, si ... Dumnezeu cu mila.

Te-ai intrebat vreodata de ce Dumnezeu este Cel de nenumit?

Stiai asta?

Ca El – de fapt – spune ca este „Cel ce este”, si ca nu poate fi numit?

De ce o fi asa?

Pentru ca – dragule om – in aceasta minunata dimensiune esti conceput cu o gama saraca de simturi, exista chestii care scapa perceptiei tale, care este una limitata.

Nu ai cum sa-L conceptualizezi pe Creator, intrucat El este invizibil pentru cele cateva simturi ale tale – aici, pe pamant.... si nu doar ca nu esti dotat suficient incat sa-L vezi, insa nu esti dotat suficient  incat sa-I judeci creatia...

Stii... El a creat tot.... adica TOT.... planete, galaxii, milioane de specii de vietuitoare.... noi, aici pe Pamant.... suntem intr-o ceata densa, daca e sa fim sinceri....

Cei mai de seama reprezentanti ai stiintelor inca bajbaie cu privire la creatie... erau vremuri cand se credea ca Pamantul e plat, si generatii intregi de muritori au trait crezand asta.

Se credea ca Pamantul este in centrul galaxiei. Noi eram miezul pe vremea aia.

Am ajuns sa descoperim ca Pamantul e rotund, ca Universul e de fapt Multivers, am ajuns sa descoperim ca de fapt cea mai mica particula nu e solida, e energie care se comporta ciudat, adica uneori e unda, alteori e materie – in functie de privitor si asteptarile sale.... si ca aceasta cea mai mica particula care de fapt ne compune si pe noi, oamenii – poate fi in doua locuri in acelasi timp.

Zilele trecute citeam despre prima teleportare reusita intr-un laborator experimental.

Oamenii de stiinta, ilustrii nostri reprezentanti ai elitei intelectuale – inca nu pot da o explicatie unanima cu privire la creatie, si cu cat descopera mai mult, cu atat inteleg mai putin....

Eu, tu... oamenii de rand.... noi cu atat mai putin ne putem erija in fini cunoscatori de Dumnezeu.

Cu atat mai putin cu cat ne rezumam la un pachet sarac de referinte cu privire la acest magnific subiect.

Stii, noi toti avem un instrument puternic de intelegere a Tatalui: inima.

Insa, preocupati de puzzle-urile mentalului, lasam simtirea pe ultimul loc.

Ne uitam in sus pentru a ne adresa Lui, si ne adresam in general ca sa cerem.

Cerem de toate... si din politete multumim uneori.

Macinati de probleme, ajunsi cu cutitul la os – ne cerem si iertare in ultima instanta.

Ne cerem iertare Lui, insa refuzam categoric sa rezolvam acolo unde am facut-o de oaie.

Dar asta e alta poveste.

Cele 100 de nume ale lui Dumnezeu – sunt atribute ale Sale, sunt feluri in care El poate fi perceput aici, in aceasta dimensiune.

Dumnezeu este Cel fara de nume – pentru ca nici o descriere nu Il poate cuprinde, cuvintele sunt prea sarace.

Asadar... chiar crezi ca Cel de nenumit – are trairi si macinari similare cu ale tale?

Ce echilibru ar fi in Univers, daca Creatorul ar fi macinat de atasamente, egocentrism, dualitate?

Si daca ar avea aceste trairi – fiind Creator – oare nu ne-ar fi conceput in asa fel incat sa-I satisfacem egoul?

Omule bun, Dumnezeu nu vrea de la tine un monolog sec in care sa-I dai raportul cu privire la actiunile tale, Dumnezeu nu sufera, nu spera, nu asteapta, nu presupune....

Dumnezeu e omniprezent, omnipotent, nemarginit.

Dumnezeu este in tine, in mine, in doamna isterica de la etajul 2, in plante, animale, aer, apa.....

Daca telul Lui ar fi plocoane de la noi.... Universul ar fi un haos total.

Dumnezeu nu vrea sa-I magulesti Egoul Sau, si de fapt Dumnezeu nu vrea ceva ce tu ar fi posibil sa nu faci – din lipsa de timp, dedicatie, sau mai stiu eu din ce motiv.

El nu te judeca asa cum judecam noi, nu te critica asa cum criticam noi, nu spera.... acestea sunt atribute ale unuia care vorbeste mult dar poate putin...

Prin intentia Lui – tu existi.

Asta ar trebui sa fie suficient sa intelegem ca orice asociere a Lui cu trairi umane... e o eroare.

Cand esti sfatuit sa te rogi incontinuu, sa vorbesti mereu cu El, sa te raportezi 100% la El – nu e pentru ca El are nevoie de asta, e pentru ca TU ai.

Si sfatul nu se refera la discutii imaginare interminabile cu o entitate, fie ea si Dumnezeu, din exteriorul tau – asta se numeste schizofrenie.

Sfatul se refera la toate astea in formula in care ai inteles ca El e parte din tine, Il simti in inima, si minunat ar fi sa fii constient de vocea inimii tale in fiecare minut din viata ta.

Noi confundam vocea inimii cu vocea mentalului.

Mentalul e galagios si e teritorial.

De aceea, pentru a ajunge la o stare de gratie e nevoie de ceva munca in prima faza.

De aceea esti sfatuit sa vorbesti cu El incontinuu.

Sa vorbesti TU cu El, pentru ca mentalul TAU e haotic, nu pentru ca Tatal plange in pumni ca nu i-ai dat tu „Buna dimineata”..

Si tu, cand vorbesti cu El, sa vorbesti cu tine, cu acea parte din tine pe care o ignori de cele mai multe ori.

Acea parte din tine pe care nu o poti auzi, desi iti vorbeste mereu, si nu o poti auzi pentru ca mentalul tau urla si turuie neincetat.

Chiar si trairile in Dumnezeu, de cele mai multe ori le gandesti cu mentalul.... care turuie.... turuie.... dar nu se opreste niciodata sa asculte....

„Doamne vreau aia, Doamne de ce asa, Doamne cum fac asta, Doamne ce vrei de la mine, Doamne nu mai pot, Doamne te iubesc, Doamne stai sa-ti explic, Doamne cat, Doamne, dar daca.... Doamne.... Doamne.....

Turuie.... turuie..... insa niciodata nu tace sa asculte macar un raspuns....

Dumnezeu ne iubeste.... insa iubirea lui Dumnezeu nu poate fi raportata la tiparele noastre, cum nici Dumnezeu nu poate fi conceptualizat cu mentalul nostru.

Daca am putea intelege cat de putin intelegem – lumea ar face un salt imens in constiinta.

Nu felul in care L-am aborda pe El, ci felul in care ne abordam unii pe altii ar face minuni.

Cu cat lasi din aerele de a-tot-stiutor, cu atat esti mai dispus sa intelegi ca nu ai oponenti, nici fizic nici spiritual....

Dumnezeu este in tine, asa cum este in toti, asa cum este in tot, prin urmare toti suntem interconectati, iar Cel ce este in toti este iubire neconditionata.

Iubire neconditionata – care nu e similara cu iubire procesata in mental, sau iubire afectata, sau iubire egotica.

Dumnezeu nu are nimic de demonstrat.

Existenta ta in acest corp e deja o declaratie a nemarginirii Sale.

Cate stii despre corpul tau?

Incearca sa citesti despre acest complex organism... ar fi suficient pentru a-I intelege omnipotenta.

A'propos: Te-ai gandit vreodata ce vrea sa spuna cu acest "CREDE SI NU CERCETA" ?

Oare... fiind omnipotent, omniprezent, nemarginit, nondual, nonliniar.... nu s-o fi referit mai degraba la o atitudine a ta cu privire la intentiile tale, la rugaciunile pe care la vrei indeplinite, dar pe care le spui calculand solutii cu mintea, si blocand astfel toate variantele de rezolvare ?

Cafeneaua lui Anael: Stii ca vrei, dar stii ce vrei?

Cafeneaua lui Anael: Stii ca vrei, dar stii ce vrei?: Cu totii avem momente de frustrare, pentru ca vrem cate ceva in viata noastra – si parca toate moleculele Universului uneltesc conspi...

Studiu pe care noi putem sa il aplicam pe propriile noastre fiinte.

Facut cu sinceritate, si o dorinta de a ne corecta mecanisme ce ne saboteaza, dorinta care sa surclaseze nevoia de a fi perfecti – putem sa ne descoperim acele engrame subconstiente care ruleaza pe „pilot automat” si ne saboteaza pana la frustrare.

Fii tu expertul psihicului tau.

In momentul in care iti descoperi programele – virus, deja esti stapan pe destinul tau. Atunci ai iesit de sub stapanirea mentalului. Atunci stapanesti tu, tu esti la comanda.

Iti dau un exemplu:

Spui ca iti doresti foarte tare sa ai o relatie, sa iti gasesti sufletul-pereche, sau sufletul-geaman, sau cum vrei tu sa ii spui acelui suflet care sa fie perfect pentru tine, sa te implineasca pe toate planurile....

Majoritatea care isi doresc asta, intrebati fiind cum ar trebui sa fie acest suflet-pereche”... vor raspunde cu negatii:

„Pai... sa nu fie asa.... sa nu faca aia.... sa nu nu-stiu-ce....”

In traducere – stiu CA vor...dar stiu CE vor?

Nu prea. Stiu mai degraba ce NU vor.

Simplul fapt ca stiu mai degraba ce NU vor, atrage dupa sine consecinte variate.

In primul rand focusarea pe exact acele aspecte va atrage persoane cu acele caracteristici.

Apoi engramele emisiilor per total dau o contradictie.

Ceva de genul:

„Vreau un X in viata mea (sau il vreau pe „Y”), dar..... sa nu...., fara....., cu conditia sa...., „ samd..

Adica vreau dar nu vreau, stiu ca vreau, dar nu exact ce vreau, ci mai degraba ce NU vreau.... iar ceea ce vreau... nu tocmai vreau, sau poate vreau, dar numai daca.... cu conditia sa.... si fara sa.....

Universul iti lanseaza in retur intrebari ajutatoare, pe care tu – evident le ignori, sau le reinterpretezi ca fiind cate o ostilitate din partea vietii, sau a lui Dumnezeu, sau a Universului care are ceva personal cu tine....

Incepi sa lucrezi la karma, crezand ca platesti datorii mai vechi, ceea ce nu este deloc gresit, cu exceptia cazului in care interpretezi gresit lucrul cu karma – si in general o faci.

Pentru ca asociezi notiunea de karma cu rolul tau din anumite momente in viata.

Karma – care priveste sufletul in totalitatea sa (suflet care isi asuma nenumarate roluri de-a lungul atator vieti).... aceasta karma are in lucru cizelarea unor sentimente, nicidecum a unor relatii dintre doua sau mai multe roluri.

Karma are treaba cu echilibrul tau interior, cu  armonia propriilor tale trairi, trairi care se manifesta in roluri, insa ideea este ca tu sa-ti faci ordine in propria curte, nu in curtile altora.

Cu o curte curata, poti avea musafiri de toate categoriile.

Pot fi curati, murdari, imbracati cu gust sau total impotriva modei, toti se vor aseza pe o banca libera, vor avea loc, si nu se vor impiedica de gunoaie.

Cam asta e ideea cu karma.

Ordinea trebuie facuta in interiorul tau.

Daca interiorul tau este curat, armonios – musafirii din viata ta nu se vor impiedica, nu isi vor tine mainile la nas, nu vor crea valuri printre gunoaie, praf si resturi de pizza.

E reconfortant atat pentru ei, ca au ajuns intr-un loc in care se simt destinsi, cat si pentru tine, ca nu au ce sa-ti rascoleasca.

E ordine.

Au loc si puteti povesti, bea cafea, juca rummy, fara sa va impiedicati intr-un mediu ostil.

Asadar, viata, Dumnezeu, Universul, karma.... iti da pe masura sumei emisiilor tale. Cerceteaza ce emiti.

Uita-te cu mintea deschisa si cu inima la fel – la produsele tale.

Analizeaza-ti descrierile de pe platformele sociale.

Urmareste-ti ticurile  verbale. 

Ce cuvinte folosesti foarte des?

Ce fraze te caracterizeaza cu precadere in momente date?

Ce cuvinte nu prea folosesti?

Ce glume faci, si in ce momente?

Cat te contrazici in propriile afirmatii? (ex. „Sunt de parere ca totul se intampla cu un motiv, si acela este evolutia mea” versus „Doamne, de ce ma pedepsesti?”)

Ce reactii ai in diverse situatii?

Ce te irita la cineva?

Ce te irita in general?

Ce te face foarte fericit?

Cat iti conditionezi fericirea, asociind-o cu actiunile altora?

Care e primul tau gand atunci cand ti se intampla ceva bun?

Care e primul tau gand atunci cand ti se intampla ceva rau?

Care e primul tau gand cand te trezesti din somn?

Care e ultimul gand cu care adormi?

Cum scrii? (ordonat, dezordonat, litere egale, inegale, drepte, inclinate, semne de punctuatie

predominante – multe semne de exclamatie, multe semne de intrebare, multe semne de suspensie, fara semne de punctuatie, fara anumite semne de punctuatie, si care sunt acelea, etc)

Care sunt posturile tale corporale in intimitatea casei tale?

Care sunt posturile tale corporale in prezenta altor oameni? (ex.: ai tendinta sa-ti incrucisezi

mainile sau picioarele, degetele, ai tendinta sa iti ancorezi mainile in solduri, ai tendinta sa iti strangi pumnii, sau degetul mare in pumn, ai tendinta sa duci mana la gura, sau sa te sprijini in mana care iti acopera o parte a fetei, ai tendinta sa privesti frontal interlocutorul, sau din alte unghiuri, privesti ochii sau gura interlocutorului, privesti interlocutorul, sau mai degraba eviti asta, etc.... nu trebuie sa fii un expert in limbaj neurogestual, este suficient sa privesti detasat posturile si sa intelegi cam cu ce seamana)

Ce ticuri ai?

Cum saluti?

Cum iti iei „la revedere”?

Cum citesti? (De la inceput la final, sari peste capitole, tragi cu ochiul la ultima pagina, te opresti la mijlocul cartii si treci la alta, citesti atent, sau mai degraba fotocopiezi frazele si le deduci.... etc..)

Cum te speli pe maini?

Cum faci dus?

Ce tabieturi ai?

Ce vicii ai? Cum te raportezi la ele?

Cum mananci? (grabit, lent, la masa, in pat, pe canapea, la televizor, cu laptopul in fata, in timp ce faci si altceva, cu placere, cu vinovatie, cu pofta, fara chef, cu lacomie, calculand caloriile,  etc..)

Cum te simti in pielea ta? (ok, fantastic, nu-ti place abdomenul, iti urasti sanii, relativ impacat, ti-ai face corectii, ti-ai accentua o calitate, etc..)

Cum faci dragoste? (cu pasiune, cu rezerva, cu becul stins, grabit, savurand, cu saruturi, fara saruturi, cu atingeri, mai degraba concentrat pe penetrare, destins, crispat, liber, complexat – si care e complexul, divers, monoton, etc..)

Cum iti faci cumparaturile? (cauti cel mai ieftin produs, cauti cel mai sanatos produs, negociezi, te enerveaza preturile – le comentezi, inghiti in sec, nu te gandesti prea mult la bani – iti concentrezi atentia pe ce ai nevoie, cumperi in exces, cumperi cu limita, cumperi lucruri pe care nu le folosesti (consumi) niciodata, ramai cu gandul la cate un produs pe care ti-l doresti dar consideri ca costa prea mult, etc...)

Cum te relaxezi? Sau ce te relaxeaza?

Cum reactionezi atunci cand te simti amenintat?

Cum reactionezi atunci cand te simti inconfortabil?

Ce anume te face sa te simti amenintat? Ce anume iti ameninta? De ce?

Ce anume te face sa te simti inconfortabil? Ce te inoportuneaza? De ce?

Cum mergi pe strada? (Grabit, plimbator, anxios, degajat, te deranjeaza multimea de oameni, te simti in largul tau in multimi, pasesti apasat, pasesti usor, faci pasi mari sau mici, ce faci cu mainile, incotro privesti cu precadere, etc...)

Cum conduci masina? (Prudent, haotic, lejer, concentrat, anxios, degajat, sportiv, competitiv, claustrofob, etc...)

Etc....

Cerceteaza. Cerceteaza tot.

Tot ce faci. Tot ce simti.

Tot ce gandesti. Tot ce nu simti. Tot ce iti doresti. Tot ce nu iti doresti.

Tot ce admiri. Tot ce respingi. Tot.

Fii un observator detasat al propriului Eu.

Cu rabdare si atentie, dar mai ales cu disponibilitate – iti vei depista acele mecanisme cognitive sabotoare din propriul subconstient.

Odata ce depistezi cate unul... fii bun si nu lupta cu el. E o dizarmonie in plus, data tot de un

mecanism parazit din acelasi subconstient.

Intelege. Integreaza. Discuta. Fa pace. Pune lumina (acceptare, cooperare, armonizare).

Adjudeca-ti dreptul de autor.

Si creeaza. Detasat, determinat – creeaza-ti mecanisme care sa fie in acord cu dorintele tale.

Atunci cand stii exact cine esti – stii exact ce vrei.

Atunci cand stii exact ce vrei – primesti exact ce vrei.

Cafeneaua lui Anael: Ce se alege de sufletul casnicei cu 3 copii acasa,...

Cafeneaua lui Anael: Ce se alege de sufletul casnicei cu 3 copii acasa,...: Facem un mare caz – noi astia, initiatii, maestrii, dotatii extra-sens – cu legatura noastra cu planurile superioare.... cu munca noa...

... In timpul asta, casnica, „biata casnica ignoranta”.... creste 3 copii acasa, nu are timp sa citeasca despre dragoni si arhangheli, dar are credinta in Dumnezeu undeva adanc in sufletul ei.

Nu-si face initieri pe sisteme de samanism sau reiki sau radiestezie, sau ce mai e la moda..... si nici pe la biserica nu merge in fiecare duminica...

Dar cei trei copii ai sai sunt niste copii buni, educati in spiritul decentei, al bunei intelegeri, al daruirii si prieteniei.

Casa e curata, mancarea abureste pe aragaz in fiecare zi, copiii sunt veseli si jucausi.

Sotul munceste mult, ajunge tarziu acasa in timpul saptamanii.

Seara, la culcare e timpul lui cu sotia sa.

Nu-si fac rugaciuni sau algoritmi de curatare, protectie, etc....

Ei povestesc de peste zi... despre copii, despre ei, si se iubesc.

Casa lor e plina in week-enduri.

Nu prea au timp sa mearga la biserica.

Le vin neamuri sau prieteni la masa, e veselie generala in casa, copiii se fugaresc printre picioarele adultilor care rad zgomotos.

In timpul saptamanii, casnica nu-si vede capul de treburi.

Dar are intotdeauna o vorba buna pentru doamna Popescu de la scara vecina, care la cei 84 de ani ai sai – sta aproape toata ziua pe banca, in fata blocului, sa mai ia aer, cat inca e frumos afara... e singura, anul trecut i-a murit sotul, iar baiatul e plecat in Norvegia la munca....

Pentru vanzatoarea de la buticul din colt e intotdeauna reconfortant cand casnica ii calca pragul magazinului. Femeia e un monument de bun-simt, plus ca mereu zabovesc putin la povesti despre copiii lor, care sunt colegi de clasa.

E o minune de om tipa, i-a dat niste „ponturi” despre cum face ea temele cu aia mici, i-au folosit maxim, nici prin cap nu i-ar fi trecut ei sa aplice metoda aceea.

Are cateva prietene din copilarie.

Nu se vad in fiecare zi, nu mai au timp ca inainte, toate sunt casatorite, au copii, joburi, s-a schimbat viata, nu mai e ca-n perioada adolescentei cand se adunau in fiecare dimineata la cafea in barul de langa scoala.

Insa la orice ora din zi sau din noapte suna una dintre ele – sunt acolo una pentru cealalta.

Anul  trecut, sotul uneia dintre ele a facut un atac cerebral. A sunat la 4 jumate dimineata, cu vocea sugrumata de spaima si durere.

Toate s-au adunat la spital.

Si-au impartit sarcinile in 3 minute.

Casnica a plecat acasa cu cei doi copii ai prietenei sale, pe care ii luase dupa ea la spital, ca nu avea cu cine sa-i lase.

Celelalte o schimbau prin rotatie cate o ora-doua la spital, cat sa aibe timp ea, prietena, sa se odihneasca si sa se reimprospateze in fiecare zi.

Uite-asa au tinut-o vreo 3 luni, cat a stat sotul prietenei in spital.

Apoi l-au dus acasa, si fiecare a ajutat cum a putut pana s-a recuperat definitiv.

Oameni „simpli”, fara initieri pe sisteme smechere, fara prea multe notiuni intimidante despre suflet si evolutie spirituala.

Oameni „simpli”, care intr-adevar - nu isi discuta prea mult sufletul in termeni sofisticati.... dar si-l folosesc.

Casnica, „biata casnica ignoranta”, nu a auzit in viata ei despre „umbra”, dar stie ca ar fi copilaresc sa se mai simta atacata de porecla pe care o avea la scoala.

Acum rade copios cand isi mai aduce aminte cu prietenele ei, si are o poveste extrem de amuzanta despre propriile ei stangacii din anii adolescentei.

Acum isi priveste sanii mici care ii dadeau atata bataie de cap pe vremuri, si e incantata de fermitatea lor.

Se auto-mistocheaza in discutiile „ca-ntre fete”, numindu-i „bubitele ei”, si toate se prapadesc de ras.

Habar n-are cata taravura se face, si cate dezbateri smechere se fac pe tema liberului arbitru, insa in viata ei nu i-a trecut prin cap sa impuna cuiva viziunea ei asupra vietii, sau asupra unui subiect.

Are un bun-simt nativ, si considera ca fiecare om stie cel mai bine ce e in sufletul lui, asa ca nu se prea aventureaza sa judece sau sa dea sfaturi cu titlul de „Asa e cum spun eu”.

Nici nu are timp de asa ceva.

Cand se aduna la povesti, abia apuca sa se bucure de ei, unii de altii...

Nu i-a vorbit nici un maestru elevat despre „incredibila putere de protectie” a iubirii neconditionate, insa in viata ei de fiecare zi o ofera pur si simplu, fara sa o eticheteze.

O ofera la doamna Popescu – pe care altii o considera o baba senila si barfitoare, ca sta toata ziua la panda pe banca aia din fata blocului, si nimic nu-i scapa....

O ofera la vanzatoarea de la buticul din colt cu care impartaseste din experienta ei cu copiii, si careia ii multumeste e fiecare data cand face plata....

O ofera copiilor, sotului, prietenelor.... fara sa calculeze procentual cat e de neconditionata iubirea sa.... cat mai trebuie „sa dea cu iertare”, cat a „lucrat” cu „umbra”, cat cu „lumina”....

Si de fapt iubirea sa neconditionata se manifesta pur si simplu, fara sa o eticheteze, fara sa o invoce ca pe un „must have”, fara sa-i treaca prin cap ca asa se protejeaza de astia, „intunecatii”....

Si de fapt habar n-are ce-s aia „intunecati”, pentru ca nu se iroseste catalogand sau luand pozitii categorice.

Pentru ea, lumea este si buna si rea, dar lumea ei este asa cum si-o face.

Pe copii incearca sa-i educe cu intelepciune, pe sot il iubeste pur si simplu, prietenele ii sunt dragi, bunul ei simt e nativ, prin urmare ... nu prea are parte de razboaie sau bombardamente malefice....

Stie din batrani ca „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face” – si e pe gustul ei expresia.

„Nu poate fi mai adevarat”, isi zice e fiecare data cand e tentata sa se lamenteze de oboseala ei si sa arunce mata pe copiii galagiosi din fata blocului, sau pe domnul nehotarat din fata ei de la randul de la farmacie.

...Si copiii ei se joaca in fata blocului cuiva, si sunt copii, asta le e „datoria”, sa se joace, sa rada, sa fie veseli, sa isi consume energia si sa fie fiinte sociale, adica sa interactioneze intre ei.

Si ea a tinut coada in loc la farmacie de atatea ori... cand i se imbolnaveste unul dintre nazdravani – s-ar face doctor sau macar farmacist, sa stie ce e cel mai bine sa-i dea micutului sa-l vada sanatos cat mai repede...

Asadar... draga luminosule.... nu te mai grabi sa compatimesti tu „oamenii de rand”... multi dintre ei sunt mult peste pretioasa ta luminozitate...

In timp ce tu esti fascinat de potenta ta, de „uneltele” tale smechere... multi oameni simpli traiesc pur si simplu.

Traiesc ceea ce tu inca te scormonesti de resurse sa etichetezi si sa calculezi procentual.

Traiesc ceea ce tu ignori cu desavarsire ... prea ocupat sa conceptualizezi.

Traiesc pur si simplu. Asa cum ne este dat in aceasta dimensiune. Sa traim, sa iubim, sa ne bucuram de viata, sa fim darnici, modesti, altruisti, asumati, echilibrati, armoniosi.

Multi dintre noi – astia „evoluatii”... ne auto-sabotam cu definitii sofisticate in mana pe post de arme invincibile....

Ne erijam in mari vindecatori, sau maestri multi extra-sens.... si nu facem altceva decat sa ne umflam un ego si-asa grosolan, si sa ne blocam fiinta in defintii pompoase pe care nu le intelegem.

Cerem sa ni se arate ce mai avem de lucrat la noi, in timp ce aruncam mata pe „X” si pe „Y”.

Cica „lucram la noi”, adica ne bombardam cu intrebari la care sa ni se dea raspunsuri de sus, care raspunsuri nu prea vin, pentru ca nu le acceptam in momentul in care chiar si tangential ne este atinsa imaginea de ingeri bine-voitori si indumnezeiti.

„Dam cu iertare” - ca asa trebuie spre propriul bine... Ne-am facut o arma taioasa cu iertarea asta....

„Dam cu iubire” – ca asta e vibratia superioara, de necombatut....

... Si noi habar n-avem cum mai e cu iubirea asta.... suntem prea prinsi in lupte de tot felul in care cuvintele „sabie”, „scut”, „arma”, „vesta anti-glont” – au fost inlocuite cu alte cuvinte, cum ar fi „iertare”, „iubire”, „acceptare”, „lumina”.....

.... Cuvinte......