Noi gandim incontinuu, fie ca vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de ganduri pe zi. Iar toate aceste ganduri ale noastre produc consecinte, pentru ca fiecare gand este de fapt o energie pe care o lansam in Univers si nu doar in directia dorita, ci in toate directiile. Energia emisa de gandurile noastre isi cauta apoi, in drumul ei, o alta energie cu care sa vibreze la unison, dupa principiul „ceea ce se aseamana se aduna”. Fiecare gand, indiferent ca este bun sau rau, declanseaza un proces de rezonanta. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gandurilor noastre va fi atras automat in viata noastra.
Gandurile tale secrete, felul in care ii judeci pe ceilalti, vorbaria interminabila a mintii – totul formeaza un fel de intentie. Asadar, prin gandurile noastre, noi emitem permanent energie catre exterior, fapt care influenteaza intr-o mare masura ceea ce atragem in viata noastra. De aceea, o scanare atenta a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi insine, ne ajuta sa constentizam ce anume avem de schimbat. Ştiti ce este minunat aici? Faptul ca sta in puterea noastra sa ne alegem gandurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ati saturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apasati butonul si alegeti „Dragostea lui Dumnezeu ma inconjoara si ma sustine in fiecare clipa a vietii”. Veti simti diferenta.
Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vietii noastre
1. În crearea realitatii noastre, nu doar gandul este „implicat”. Mai este si altceva…
Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic – INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.
Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim „inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.
Cum poate inima sa faca aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile? În primul rand prin EMOŢII.
Ştiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie, ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.
Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile. Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.
Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.
Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.
2. ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare
Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim. Ştim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Într-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.
In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.
Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Şi-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.
3. ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente
Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale. Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. În timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice. Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau. Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie. S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.
Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.
Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan. Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.
Concluzia? Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.
Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.
In continuare va las in compania Dr. Lipton, care in anul 1982, a inceput sa studieze principiile fizicii cuantice si modul in care ar putea fi integrate in intelegerea sa despre sistemele de procesare a informatiei de la nivelul celulei. A elaborat studii revolutionare despre memebrana celulei, ce au dezvaluit ca stratul exterior al celulei era un omolog organic al unui computer, echivalentul celulei pentru creier. Studiile sale efectuate la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Stanford, intre 1987 si 1992 a dezvaluit faptul ca mediul, operand prin intermediul membranei celulare si controlat de catre manifestarile si psihologia celulei, activeaza sau dezactiveaza genele. Descoperirile sale, ce au mers impotriva viziunii prin care viata e controlata de gene, au prevestit unul dintre cele mai importante domenii de studiu de azi, cel al epigeneticii. Doua reviste importante de stiinta pornite din aceste studii au definit caile moleculare ce conecteaza mintea si corpul. Multe articole ce au urmat acestora, realizate de alti cercetatori, au validat conceptele si ideile sale. Dr. Lipton este vazut ca una dintre vocile de marca ale noii biologii.
