a

a

vineri, 11 ianuarie 2019

Play Fericirea miroase a tine

PĂMÂNTUL SE SCHIMBĂ ȘI NU MAI POATE FI FĂCUT NIMIC

Psihoterapeutul Dolores Cannon, o celebritate la nivel mondial, recunoscută pentru succesele sale în hipnoza regresivă, a vorbit, în cadrul unuia dintre multele interviuri, despre Noul Pământ, despre schimbarea de frecvență, spunând că trăim „într-un timp foarte minunat, care nu se va mai repeta”.
Cariera lui Dolores Cannon are patru decenii, timp în care a lucrat cu mii de clienți în sesiuni de hipnoterapie regresivă. Cu peste 17 cărți publicate pe această temă, Dolores Cannon poate fi ușor considerată unul dintre cei mai căutați profesioniști în domeniu din lume. A trata subiecte de interes în numeroasele sale cărți: viețile trecute, extratereștrii, viața de pe alte planete, vindecare prin energie, figuri istorice celebre precum Nostradamus și Isus și multe altele. Una dintre cele mai recente ei cărți, intitulată „Trei valuri de voluntari și Noul Pământ”, este un ansamblu de sesiuni de hipnoterapie regresivă care povestește cum arată „în spatele scenei” curenta paradigmă a schimbării Pamântului.
În timpul sesiunilor, Dolores își hipnotizează clienții, aducându-i în starea undelor cerebrale „superconștiente”, una dintre cele mai adânci transe pe care o poate experimenta cineva. Dolores și-a elaborat tehnica într-un interviu cu publicația The Edge. „Am dezvoltat propria mea tehnică de-a lungul anilor. Nu e ca orice altă tehnică de hipnoză. Suntem în măsură să luăm contact cu ceea ce eu numesc cea mai mare forță care există, și este o sursă pentru toate cunoștințele. Am găsit calea de a trece prin fiecare persoană cu care lucrez, și am lucrat cu mii de oameni”, spune Dolores Cannon.
Rezultatele tehnicii ei sunt uluitoare, cel puțin fie spus. De-a lungul anilor, Dolores a început să observe o corelație între sesiunile clienților ei, una care face legătura cu călătoria sufletelor care se reîncarnează pe Planetă în acest moment. „Când veți vedea mii și mii de clienți, care vin la mine ca la terapeut și consilier, începi să vezi un fir comun care trece prin multe dintre cazuri. Înainte, toată lumea voia să revină la o viață trecută și găseam unele dintre răspunsuri, iar apoi exploram sursa tuturor cunoștințelor pentru a răspunde la toate întrebările lor și pentru a-i vindeca. Doar că, în ultimii cinci ani sau cam asa ceva, am început să văd clienții care nu au fost toți într-o viață trecută pe Pământ. Am început să descopăr că ei nu au fost niciodată pe Pământ înainte și că au venit aici direct de la Dumnezeu, de la Sursă, de la alte planete, alte dimensiuni, unde au fost ființe de lumină. Acesta este firul comun pe care l-am descoperit, și aici am venit cu teoria celor trei valuri de voluntari”.

Sufletele călătoresc de pe alte planete și dimensiuni

Teoria lui Dolores propune că o serie de suflete călătoresc de pe alte planete și dimensiuni pentru a asista Pământul în aceste momente. Multe dintre aceste suflete, care sunt de o vibrație mai mare decât sufletele rezidente pe Pământ, sunt încarnate pe Planetă pentru prima dată. Ea afirmă că sufletele care au petrecut multe vieți reîncarnându-se pe Pământ sunt blocate într-un ciclu karmic, repetând aceleași modele de greșeli și lecții, care, în cele din urmă, duc la distrugerea Planetei. Astfel, a existat o chemare pentru ca suflete pure să vină pe Pământ pentru a curăța și ridica vibrațiile Planetei. Dar acum, trăind în corpuri, acești oameni nu mai au nicio amintire despre motivul pentru care au venit. „Ei vin în corp și o amnezie coboară asupra persoanei, pierzând memoria despre motivul pentru care au venit aici. Dar acest grup are o energie pe care trebuie să o proiecteze. Este o energie iubitoare, care va schimba mentalitatea aici, pe Pământ. Se va schimba istoria, doar prin faptul că ei sunt aici”.
De-a lungul călătoriilor clienților săi, Dolores a descoperit că Pământul este una dintre cele mai dense planetele din întregul Univers. Un suflet care se încarnează aici este considerat curajos, deoarece viața de pe Pământ este o experiență foarte provocatoare pentru a veni aici, mai ales pentru sufletele care provin din tărâmuri mai înalte și planete de o vibrație mai înaltă. Cu toate acestea, toți clienții săi au avut același răspuns când au fost întrebați cu privire la motivul pentru care au venit pe Pământ, respectiv că pur și simplu „au auzit apelul”. Pământul trece printr-o transformare majoră, una despre care clienții lui Dolores au declarat că nu s-a mai întâmplat înainte. Pentru prima dată, o întreagă planetă își schimbă vibrația într-o nouă frecvență dimensională. Multe suflete sau grupuri de suflete s-au confruntat cu o schimbare ca aceasta în trecut (de exemplu, mayașii), dar niciodată o întreagă planetă nu s-a schimbat dintr-o dată. Prin urmare, explică Dolores, întregul Univers are locuri în primul rând la unul dintre cele mai mari spectacole văzute vreodată.
Cu toate acestea, este nevoie de ajutor, pentru că omul a poluat Planeta cu o vibrație atât de densă încât amenință supraviețuirea Planetei pe de-a întregul. Dolores arată că, în cazul în care Planeta se va detona, se va reverbera în întregul Univers afectând și perturbând toate ființele. Prin urmare, cererea de ajutor a fost făcută, iar sufletele au sărit repede în ajutor.

În „Cele trei valuri de voluntari și Noul Pământ”, Dolores dezvoltă cele trei clase diferite de suflete încarnate pe Pământ.

Primul val: Acești voluntari sunt deranjați de violență, furie, ură, experimentate pe Pământ. Ei au avut cele mai grele vremuri adaptându-se la viață ca oameni, și mulți dintre ei încearcă să se sinucidă.
Al doilea val: Acești voluntari se simt mult mai confortabil în corpurile lor și se spune că sunt balize sau canale de energie care pot afecta pe alții doar fiind lângă ei. Misiunea lor de a împărți pur și simplu energia lor cu alții înseamnă că nu trebuie să facă nimic, ci doar să fie.
Al treilea val: Noi copii, dintre care mulți sunt acum adolescenți, au toate cunoștințele necesare pentru a exista pe Planetă, după ce schimbarea dimensională și transformarea au loc. ADN-ul lor este mult mai avansat, iar cea mai mare provocare cu care se confruntă este înțeleasă greșit de oameni ca având o condiție (ADHD) care necesită medicamente.
Interesant este că, după mai multe sesiuni cu pacienții săi, Dolores a scris, de asemenea, pe larg, despre civilizația pierdută a Atlantidei. Ea a descoperit că, la fel ca Atlantida, au existat numeroase civilizații care au fost distruse în trecut. „De fiecare dată când oamenii au ajuns în punctul în care au utilizat energia în mod greșit și nu au mai putut s-o controleze, a trebuit să se oprească. Și de fiecare dată, totul trebuia resetat pe această planetă. Civilizația ar fi trebui să revină la etapele primitive și să înceapă din nou. Ăsta este motivul pentru care ei nu doresc să se întâmple de data asta. Ei nu doresc să înceapă viața pentru omenire încă o dată. În timpul unei sesiuni de hipnoterapie, o femeie s-a întors la Atlantida și mi-a spus principalul motiv pentru care Atlantida a fost distrusă. Mi s-a spus că au existat oameni de știință la momentul Atlantidei. Erau alții care glumeau pe tema a ceea ce ei numeau Materia Întunecată. Mi s-a spus că este același lucru pe care oamenii de știință îl fac acum atunci când glumesc pe seama a ceea ce noi numim Antimaterie. Ei au spus că trebuie să știm acest lucru, deoarece oamenii de știință fac același lucru acum. Experimentul Large Hadron Collider din Elveția este același lucru. Ei se joacă periculos cu antimateria. Oamenii de știință care acum își bat joc de experimentul Collider nu au nici o idee despre ceea ce ei fac cu adevărat, și e foarte periculos. Dacă aceste experimente ar fi continuat la acea vreme în Atlantida, ar fi rupt grila Planetei, provocând o implozie a Pământului, și ar fi reverberat până în punctul în care s-ar fi rupt grilele întregului Univers. Dar l-au oprit înainte de a ajunge în acest punct, însă distrugerea a avut totuși loc”.
Cand a fost întrebată despre criticile aduse de oameni muncii ei, Dolores spune că găsește umor în comentariile oamenilor care spun că este un „mare scriitor de science fiction”. În segmentul final al interviului ei cu The Edge, Dolores a fost întrebată dacă are vreun gând pe care ar vrea să-l transmită oamenilor cu privire la schimbarea în conștiință.
Ne îndreptăm spre o nouă frecvență, o nouă dimensiune în cazul în care va fi Noul Pământ, și va fi extrem de frumos. A fost descris în cărți prin culori frumoase, totul este iubire totală. Ne mișcăm departe de negativitatea Vechiul Pământ, și va fi o schimbare de direcție completă, dincolo de convingeri, și toți ne îndreptăm într-acolo. Noul Pământ este acolo unde este. Biblia vorbește în Cartea Apocalipsei despre Noul Rai și Noul Pământ. E același lucru pe care îl avem acum. Doar că Sfântul Ioan, când a avut viziunea pe insula Pathos, nu a realizat că urma să dureze câteva mii de ani până să se întâmple. Cel mai important lucru este că trăim în cea mai importantă dată din istoria Universului și este foarte important să fim acum aici. Există mii de suflete care vor să fie aici pentru a experimenta acest lucru – chiar dacă acestea pot fi doar aici pentru câteva ore. Ei spun, chiar dacă se nasc și mor imediat, ei pot spune «am fost acolo când a avut loc acest lucru». Atât de important este acest lucru pentru întregul Univers. Deci, trăiți într-un timp foarte minunat, care nu se va mai repeta
Dolores Cannon

joi, 10 ianuarie 2019

Moartea

– Ești fierar?, a răsunat o voce în spatele lui Răzvan, astfel încât acesta a tresărit de mirare.

Mai mult decât atât, bărbatul nici nu a auzit cum s-a deschis ușa atelierului să fi intrat cineva.
– Nu ați încercat niciodată să bateți la ușă înainte de a intra?, a răspuns fierarul un pic supărat, pe sine și pe musafirul nepoftit.
– Să bat la ușă? Hmm…Nu, nu am încercat…, a răsunat vocea.

Știa cu siguranță ce-i va spune când va termina lucrul, dar imediat ce s-a întors la misteriosul impertinent, toate gândurile și speech-ul pregătit s-au împrăștiat prin întregul corpul completând senzația de fiori reci și tremur; în fața lui se înălța un client neobișnuit, cu totul diferit de ceilalți care intrau zi de zi în atelierul muncitorului.

– Aș vrea să-mi bați coasa…, a glăsuit oaspetele cu o voce feminină, nițel răgușită.
– Ei bine, gata, da? E finalul?, a oftat fierarul.

– Nu e gata încă, dar e cam tocită și are numeroase crestături, a răspuns Moartea.
– E logic. Și ce ar trebui să fac acum? a spus Răzvan.

– Să-mi bați coasa, a răspuns răbdătoare Moartea. Și mai apoi să mi-o ascuți, dacă e posibil..
– Chestia cu coasa am înțeles, iar eu ce să fac? Să mă rog sau să-mi strâng lucrurile?

– Ah, iată care-i buba, a râs în hohote Moartea.
– Eu nu am venit după tine, pur și simplu am nevoie ca cineva să-mi ascută coasa tocită. Vei isprăvi această sarcină?
– Înseamnă că NU sunt mort?

– Așa cred. Cum te simți?
– Perfect normal.

– Poate ai stări de greață, amețeli, simți durere?
– Nu, parcă…a răspuns șovăitor fierarul.

– În acest caz, nu ai de ce să-ți faci griji, a glăsuit Mortea și i-a întins coasa.

Răzvan a luat coasa și ciocanul și s-a apropiat de nicovală, întorcând capul spre Îngerul morții și cerându-i cu toată ospitalitatea și amabilitatea să ia loc. Moartea dădu din cap și se așeză pe un scaun, sprijinindu-se de perete. După ce a ascuțit lama coasei, bărbatul s-a uitat la musafirul sau.

– Să-mi iertați, vă rog, franchețea, dar nu-mi vine a crede că țin în mâini unealta care a pus capăt atâtor vieți! Nicio armă din lume nu se poate compara cu ea. Este cu adevărat incredibil.

Moartea, stând așezată pe scaun într-o poziție relaxantă și examinând interiorul atelierului, a devenit brusc excitată, întorcându-și domol gluga ovală către fierar.

– Ce-ai spus?, a șoptit Moartea.
– Am spus că nu-mi vine a crede că țin în mâini arma care…

– Armă? Ai spus armă?
– Probabil nu m-am exprimat corect, pur și simplu…

Nu a reușit să-și termine gândul, ca Moartea printr-o mișcare fulgerătoare a sărit în sus și a apărut în fața acestuia, cu marginile glugii tremurânde…

– Cum crezi ... câți oameni am ucis?, a întrebat ea scrâșnind din dinți.
– Nu… nu știu, a răspuns forțat Răzvan, fixând cu insistență ochii în podea.

– Răspunde-mi !
Moartea l-a apucat de bărbie și i-a ridicat capul uitându-se direct în ochi lui.
– Câți?
– Nu știu...

– Câți oameni am ucis?!, i-a strigat Moartea.
– De unde pot ști câți au fost?

Moartea i-a dat drumul la bărbie, și oftând s-a așezat din nou pe scaun.

– Deci, nu știi câți oameni am ucis…, și fără să aștepte vreun răspuns, a adăugat :
– Dar dacă îți voi spune că Niciodată, mă auzi, Niciodată nu am omorât pe nimeni, ce zici?
– Dar cum așa?

– Niciodată NU am ucis pe nimeni. De ce aș face-o, dacă îndepliniți această misiune de VOI insiva. Voi singuri vă ucideți unul pe altul. Voi toți vă ucideți pentru hârtii prețioase, din ură și furie, de dragul divertismentului sau al curiozității. Și când nu vă este suficientă o singură viață, începeți să porniți războaie și să asasinați sute și mii de oameni. Pentru că primiți plăcere de la acest proces. Pentru că sunteți dependenți de sângele altora. Dar cel mai dezgustător lucru în toată afacerea este că NU puteți recunoaște asta! Vi se pare mai ușor să mă blamați în toate păcatele voastre pe mine. Dar știi tu cum arătam eu cândva? Am fost o domnișoară frumoasă care întâmpina sufletele oamenilor cu flori și le însoțea la locul destinat. Eu le zâmbeam și le ajutam să uite ceea ce s-a întâmplat cu ele. Dar totul e în trecut. Uite ce s-a făcut din mine!

Rostind ultimele cuvinte, Moartea s-a sculat de pe scaun și și-a scos gluga. În fața lui Razvan a apărut o babă cu fața plină de riduri și plete sure. Dar cei mai înfiorători erau ochii : de sticlă, ochii care nu exprimau nimic și se uitau țintă la fierar.

– Uite ce-a rămas din mine! Și știi de ce?, a făcut un pas spre fierar.
– Nu, a clătinat acesta din cap, ghemuindu-se sub privirea Mortii.

– Sigur că nu știi, a zâmbit Îngerul.
– Voi m-ați făcut așa! Eu am văzut cum mama își ucide copiii, cum fratele își ucide fratele, cum o persoană poate omorî sute și mii de oameni într-o singură zi. Eu plângeam văzând cele întâmplate și urlam de nedumerire și imposibilitate de a opri asta, eu strigam și zăceam în groază…

Ochii Morții au început să sclipească.

– Eu mi-am schimbat frumoasa rochie pe straiele astea negre pentru a ascunde orice urmă de sânge a oamenilor pe care-i însoțeam. Mi-am pus gluga pe cap ca să ascund lacrimile vărsate. Eu nu le mai ofer flori. Voi m-ați transnformat într-un mosntru, după care m-ați ACUZAT de toate păcatele săvârșite. Sigur, așa e mai simplu…
- Eu arăt oamenilor calea lor, dar NU îi ucid. Dă-mi coasa, prostule!

Smulgând-uși coasa din mâinile fierarului, Moartea i-a întors spatele și a ieșit din atelier.

– Pot să-ți adresez o întrebare?, s-a auzit vocea din spate.
– Vrei să întrebi, la ce-mi trebuie atunci coasa?, a întrebat Moartea oprindu-se în loc.

– Da.
– În locul drumului spre Cer a crescut iarbă... și cineva trebuie să o cosească…