Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, o tehnologie sacră, o cunoaștere ascunsă. Cei care au căutat-o au sperat mereu ca această magie să-i scutească de propria transformare interioară și să le confere puteri miraculoase asupra celorlalți. ”Nimic nu vă este ascuns” a spus un mare Maestru al Umanității. Magia există și este disponibilă oricui alege să o trăiască. Doar că asta presupune oprirea căutării unei scurtături și redescoperirea Adevărului despre noi înșine, acel Adevăr care ”ne face liberi”. Magicianul există în fiecare dintre noi. El trebuie revelat prin experiența directă a adevăratei noastre anverguri. Iar timpul Revelației este Acum.

Labirintul

Dimensiunea orizontală a existenței, lumea liniară este o iluzie, dar experiența ei nu este deloc iluzorie. Durerea, sentimentul singurătății, al alienării, frica derivată din proiectarea necontenită a minții în grija față de viitor, în critica lumii ”exterioare” și a trecutului, lipsa de încredere în propriile puteri, atenția orientată veșnic spre exteriorul ființei, dependența de ceilalți și de sistemele pe care le-am creat împreună, toate acestea creează labirintul. Realitatea pare străină de noi. Un fel de mașinărie cosmică, de neoprit, de neînțeles în cele din urmă, pe care n-o putem stăpâni și care creează frică. Cea mai ușoară cale este aceea de a căuta un instrument magic de schimbare a acestei lumi, sau cel puțin care să ne facă scăpați din roțile sale dințate. El există, dar nu înafara noastră, ci înlăuntru.

Cât suntem în căutare, pare că labirintul se reconfigurează la nesfârșit, orice pas am face. Lanțul lucrurilor și situațiilor care ”se opun” pare nesfârșit de inventiv. Ca și cum labirintul ar răspunde pașilor și inițiativelor noastre. Într-o realitate mai largă, ceea ce numim labirint, dimensiunea orizontală a vieții, este un fel de oglindă multidimensională a vieții noastre lăuntrice. Ea răspunde emoțiilor noastre ca o ființă vie – pentru că este vie. Nu există ieșire din labirint pentru că oriunde am merge, realitatea exterioară reflectă realitatea interioară.

Pentru ca labirintul să se dizolve e nevoie să ne oprim și să ne ducem atenția în interior. Aici se află sursa nu numai a experienței noastre de viață, ci a întregii realități. Ceea ce pare că ne separă de exterior este o suprafață alcătuită din gândirea, emoțiile, atitudinile noastre. Este ceea ce credem despre noi înșine, despre ceilalți și despre această lume. Vestea bună este că noi suntem creatorii acestei suprafețe de separare și deci noi o putem de-crea. Vestea cea rea este că nimeni nu poate face acest lucru în locul nostru și nu există instrument magic sau tehnologie, oricât de spirituală și secretă, care să facă acest lucru.

Este despre recunoașterea naturii noastre adânci de Creatori ai realității. Ruptura adâncă din interiorul nostru constă pe scurt în a crede că omul este separat, străin, diferit de restul existenței, că divinitatea creației este înafara noastră dar nu și înlăuntru. Ne credem niște ”simpli muritori”, în vreme ce divinitatea o privim ca fiind în cer, în afară, în exterior. Lumea materială, densă, pare un spațiu de interferență între dimensiuni, un loc înafara divinului, în care jocul dualităților ne lasă să credem că această lume este tărâmul de joc al unor forțe antagonice bine/rău, iar umanitatea și noi înșine niște victime rătăcite în acest conflict.

Este o cale interioară foarte lungă pentru a vedea faptul că nu suntem nicidecum niște victime inocente ale unui război cosmic, ci creatorii acestei realității ce pare exterioară. Ține de maturizarea noastră lăuntrică care aduce odată cu ea încredere în noi înșine și descoperirea că realitatea reflectă toate procesele noastre de gândire, emoție și atitudine, că relațiile noastre cu ceilalți și cu lumea este un joc al energiilor, al închiderii și/sau deschiderii care articulează experiența  vieții.

Labirintul este un spațiu de experiență care ne absoarbe complet, cu care devenim una, pe măsură ce ne identificăm cu rolurile și identitățile noastre. Uităm complet ce suntem și faptul că toate identitățile noastre sunt niște creații mai mult sau mai puțin conștiente. Pierdem complet legătura cu dimensiunea verticală a ființei noastre. A funcționa în acest fel creează labirintul. Suntem pierduți în interiorul experienței de viață pentru că suntem rupți de adevărata noastră natură și de adevărul despre noi înșine. ”Adevărul vă va face liberi”! Dar nu un adevăr rostit de ceilalți, nici de cărți, nici de doctrine, ci Adevărul descoperit în interiorul ființei noastre și asumat ca centru al experienței noastre de viață.

Magicianul este acela care a re-descoperit acest adevăr în propria sa ființă. Viața sa este diferită de a celor rătăciți în labirint pentru că este conștient de adevărata natură a realității și a propriei sale ființe. El nu a găsit o baghetă magică ci a descoperit natura magică a realității.

Prizonieratul

Și copiii știu despre ecuația lui Einstein care postulează că materia este energie și invers. Adolescenții știu că spațiul din interiorul corpurilor noastre este gol în cea mai mare parte și că natura materiei este vibratorie. Cu toate acestea, lumea în care trăim se raportează doar la forme. Școlile și medicina, științele și sistemele sociale, politica și armatele lumii, televizoarele și mecanismele de control, toate se referă la forme, trupuri, materie, bunuri. Dimensiunea energetică a existenței este ignorată. De aceea vedem doar zidurile, limitările, restricțiile, nu și natura lor iluzorie. Unii cred că există o conspirație universală, puteri oculte care țin umanitatea într-o cușcă cognitivă pentru a-și exercita puterea, care ascund adevărul pentru a nu fi aflat de către mulțimile nefericite și oprimate. Dar există și cealaltă perspectivă, în care aceste mulțimi primesc doar ceea ce vor, doar ceea ce doresc.

Ele vor siguranță și sistemele de putere ale acestei lumi le-o oferă. Astfel le vând asigurări pentru orice, creează armate, poliții și mecanisme de securitate ca răspuns la nevoia de siguranță. Dar în spatele acestei nevoi este frica profundă a mulțimii de necunoscut, sentimentul insecurității care provine nu din pericolul iminent, ci din separarea de sine, din ruptura față de mediu și de propriile puteri. Mulțimile vor locuri de muncă asigurate, și garanția că vor primi pensia la sfârșitul vieții, și o primesc. Întregul sistem economic, politic, militar, social, medical, de educație etc este întemeiat pe această nesiguranță, pe această frică de necunoscut. Deconectați de cer și de pământ, fără o viziune mai largă asupra lumii și a existenței, călcând pe deasupra pământului și considerând că lumea este o vale a plângerii în care toate lucrurile au fost create deja de alții, crezând că nu pot face nimic pentru schimba fundamental experiența propriei vieți, mulțimile ajung să creadă că sunt nefericite pentru că cineva sau ceva le ascunde adevărul despre lume.

Se consideră prizoniere ale sistemelor, ale puterilor oculte și de fapt ale unei divinități necunoscute, refugiate în cer, căreia nu-i pasă de nenorocirile care se petrec pe această planetă. Nu se consideră responsabile pentru propria lor experiență de  viață și nu văd că le este servit un adevăr pe măsura lor. Sistemele acestei lumi le dau totul. Și le cer totul în schimb. Adică Viața. Astfel, oamenii se nasc și trăiesc în interiorul acestor sisteme, sunt crescuți pentru ele, școlile îi educă pentru ele, pentru a considera că realitatea este doar ceea ce văd cu ochii. În mod confortabil, mulțimile acceptă această perspectivă, renunță la propriile întrebări și la propriile lor răspunsuri, în favoarea unor răspunsuri care au fost date deja. Omenii trăiesc în convenție și platitudine, în mediocritate, alergând după adevărurile servite la televizor pentru a judeca această lume. Totul se petrece în exterior. Nu mai rămâne nimic din atenția lor pentru spațiul lăuntric. Și astfel, labirintul persistă, hrănit chiar de către aceia care se simt oprimați de către el și care nu-și dau seama că e propria lor energie acolo. Energia Vieții lor.

Fiecare mișcare hrănește labirintul. Sistemele acestei lumi se hrănesc cu energia noastră, a tuturor. Cerem schimbarea modurilor în care funcționează această lume fără să ne imaginăm nici un moment că e nevoie să schimbăm ceva în noi înșine, și participând din plin, prin prezența noastră, cu energia noastră vitală, la fiecare dintre sistemele acestei lumi.

Sentimentul nedreptății, frustrarea, sentimentul labirintului care ne ține prizonieri, al lipsei de sens îi face pe unii să lupte cu sistemele. Dar, din nou, este vorba despre o proiectare în exterior a responsabilității. ”Ei sunt de vină pentru această lume nedreaptă care se autodistruge, noi suntem doar niște victime care ne revoltăm.” Lupta cu ”ei” ne scutește de a privi în interior. Ghandi zicea să devenim noi înșine schimbarea pe care o dorim în lume, dar câți dintre noi fac acest lucru?

În aceste condiții, a căuta bagheta magică este chiar de înțeles. ”Trebuie să existe o cale, ceva, o cunoaștere, un maestru, o metodă, care să mă scape de nefericire.” Magia, ca soluție de a ieși din prizonieratul labirintului. Cererea creează oferta. ”Schimbă-ți viața în mod miraculos, în 7 pași”. Nenumărați traineri, coachi, consilieri, psihologi, antrenori pentru succes, pentru bucurie etc, exploatează cererea și creează oferta. Tentația este irezistibilă. O cale scurtă către o viață în afara labirintului. Destrămarea iluziei cu un singur click.

Singura cale către magie este în interior, în mecanismele creației conștiente de realitate.

Creatorii

Suntem creatorii realității noastre fie că suntem conștienți de asta, fie că nu. Realitatea curge din noi prin fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest, în fiecare relație, cu ceilalți oameni și cu lumea. Suntem, fiecare din noi o sursă a acestei realități la care contribuim din plin. Războaiele acestei lumi sunt propriile noastre războaie interioare, proiectate în exterior. Privim la televizor și credem din nou că este despre ”ei”, nu despre noi.

Ceva s-a schimbat totuși în această dimensiune, de vreme ce responsabilii acestei lumi au ajuns la concluzia că frica trebuie întreținută mai consistent, că trebuie create războaie și sisteme noi, pentru ca iluzia să meargă mai departe. O parte din umanitate se trezește, cealaltă parte adulmecă trezirea, căci un om conștient radiază împrejurul său potențialul Conștienței și pentru ceilalți. Tot mai mulți își dau seama că bagheta de magician al realității este în mâinile lor și că a fost dintotdeauna. Este începutul transformării nu doar a propriei vieți, ci a realității pe care o trăim.

Suntem creatorii realității, dar câtă vreme nu suntem conștienți de asta, nu contează. Apoi începem să ne trezim și vine un moment dur: cum, adică eu sunt responsabil pentru ... întreaga experiență a vieții? Ei bine, da. Este un joc complex al percepției, gândirii despre realitate și al exprimării de sine, care creează experiența vieții. Diferența o face identitatea pe care ne-o asumăm. Cam acesta este teritoriul de joc pentru majoritatea celor care se află în procese de transformare interioară. Anvergura creației noastre de realitate este în relație directă cu anvergura identității pe care ne-o asumăm și cu măsura în care suntem centrați în propria experiență de viață. Cu cât identitatea noastră este mai limitată și mai rigidă, cu atât anvergura creației noastre de realitate este mai mică.

Magia începe odată cu retragerea atenției în interior, cu redobândirea Centrului, așa cum numim noi starea atenției care caracterizează Prezența în propria viață. Atenția este instrumentul magic pentru creația de realitate. Energia pe care o numim Atenție face toate lucrurile să se miște, relațiile să se transforme, este energia sacră a Divinității din noi înșine. Felul în care folosim Atenția este definitoriu pentru paradigma în care trăim. Totul pare făcut să ne absoarbă Atenția pe orizontală, dar depinde doar de noi felul în care reușim să rămânem centrați. Asta va permite investirea acestei energii sacre în lucrurile pe care le dorim și nu în lucrurile de care ne temem. Atenția alimentează cu vitalitate orice dimensiune a vieții. Majoritatea oamenilor își investesc atenția în gândire, în emoții distructive, în scenarii apocaliptice, în identități dureroase. Magia începe cu retragerea Atenției în interior.

Pasul al doilea este creația de realitate lăuntrică la nivelul gândirii, al emoțiilor, al stărilor corporale, energetice. Nu suntem prizonierii gândirii, ai emoției și ai stărilor, ci stăpânii și creatorii lor. De prea multe ori, suntem atât de străini de spațiul lăuntric, atât de inconștienți, încât stările pare că vin din neant, iar situațiile vieții noastre reflectă acest haos interior. Sentimentul neputinței și al rupturii se amplifică. Dar nu e nevoie de asta. În conștiința umanității există acum suficient potențial pentru ca fiecare din noi să-l poată accesa și încorpora. E o chestiune de Atenție, de alegere și în cele din urmă de creație a propriilor stări.

Este premisa creației unei noi realități exterioare corpului, unei noi realități a vieții și a unei noi experiențe de viață. Fiecare om care trăiește această stare în propria sa viață, schimbă realitatea în ansamblul ei.

Vedem în fiecare zi oameni care schimbă experiența de viață și realitățile lumii lor. Sunt din ce în ce mai mulți. Întreaga Școală a Maestrului Interior este despre această transformare. Magicianul nu este decât un alt nume al Maestrului Interior. Realitatea răspunde magic și imediat la transformările pe care le facem în interiorul nostru. A rămâne cu Atenția în interior permite schimbarea modurilor de gândire, a modelelor emoționale, a stărilor lăuntrice, a energiei pe care o investim în relații și acțiuni și proiecte. Nu e vorba de mai multă energie ci de o schimbare a calității energiei investite în toate acestea. Este vorba despre a crea ceea ce dorim să creăm în viața noastră și nu despre crea ceea ce alții doresc pentru noi.

Cu alte cuvinte, propria noastră energie devine instrumentul creator al realității pe care o dorim. Pare deja un loc comun pentru că mulți vorbesc despre asta, dar puțini o pot face. Această transformare a felului în care creăm realitate deturnează energia sacră a atenției de la menținerea sistemelor acestei lumi și o orientează către ridicarea unei realități în care visele noastre devin realitate.

Cea mai mare parte dintre oameni hrănesc lumea exterioară lor, fac ceea ce ”trebuie să facă”, nu ceea ce simt că le-ar aduce bucurie, nu ceea ce simt că ar fi propria lor exprimare. Pe acest lucru se întemeiază întreaga construcție a realității și aceasta este sursa tuturor mecanismelor acestei lumi. Suntem crescuți pentru ele, educați pentru ele. Devenim motoarele acestei lumi de care, pe de-altă parte ne simțim separați și striviți. Paradoxal, ea se hrănește cu energia inimii noastre, a sursei care suntem în interiorul nostru. Rămânem ascultători în sistem pentru că ne e frică. Vrem asigurări și le obținem. Sistemele ne asigură împotriva oricărui risc. Dacă nu este destul risc, atunci îl creează, tocmai pentru ca să rămânem cuminți și să alimentăm mașinăria.

Frica este cea mai mare capcană pentru un creator. Ea se naște întotdeauna din identificare, din identitatea limitată pe care ne-o asumăm.

Revoluția

În loc să ne revoltăm împotriva sistemelor de putere, e nevoie de o revoluție interioară, care să dărâme sistemele vechi de credință, frica, indolența și ipocrizia. E nevoie de o schimbare radicală a modurilor noastre de a gândi. Tot ceea ce ”știm” am fost învățați. E timpul pentru a cunoaște din propria noastră experiență cine și mai ales ce suntem. Revoluția interioară este una a Conștienței, adică a percepției, a simțirii adevăratei noastre naturi. A ne cunoaște pe noi înșine nu este despre a ”ști” cine suntem. Știm deja, și asta ne face prizonieri. Credem că suntem o rotiță într-un sistem, într-o mașinărie, credem că realitatea vieții noastre depinde de orice altceva decât de noi înșine. Credem, ca niște copii, că depindem de alții pentru a supraviețui, pentru a crea, pentru a fi. Este un fals, o eroare cognitivă care poate fi îndreptată prin experiența directă a adevăratei noastre naturi. Iar această experiență presupune întoarcerea Atenției în interior. Câtă vreme suntem afară nu putem experimenta decât condiția de dependență față de realitate. Dinlăuntru începe să se vadă ce suntem.

Această revoluție interioară nu este una violentă, nu se întemeiază pe negare și pe judecata a ceea ce am fost vreodată, nu se întemeiază pe respingerea nici unuia dintre aspectele ființei noastre. Este o revoluție pașnică, o revoluție întemeiată pe îmbrățișarea tuturor aspectelor noastre, o împăcare cu propriul nostru trecut. A-i spune da. Astfel, întreaga noastră energie investită în trecut devine disponibilă pentru o nouă creație. Nu mai suntem cu fața întoarsă spre înapoi, ci spre un viitor care nu a fost creat, nici stabilit, ci care așteaptă fie creat chiar acum.

Este o revoluție a percepției despre noi înșine și despre întreaga realitate, dar și o revoluție a felului în care creăm realitate. Ca orice revoluție, este o alegere.

Calitatea de sclavi ai sistemelor exterioare este confortabilă. Nimic nu e mai confortabil decât supunerea. E dureroasă, dar nu e nevoie să facem nimic noi înșine. În schimb, revoluția interioară cere efort. Un efort de atenție. Orice gând este o creație, orice emoție, orice stare este responsabilitatea noastră, stările noastre fizice, felul în care relaționăm cu lumea, totul este teritoriul nostru de exprimare. Măsura în care suntem deschiși sau închiși este măsura abundenței pe care o percepem, a darurilor pe care le primim de la Întreg, iar măsura în care ne exprimăm pe noi înșine este aceea a bucuriei vieții noastre. A schimba realitatea interioară conduce la schimbarea realității întregii noastre vieți și a acestei lumi.

Pentru unii dintre voi, călători ai inimii, a proiecta responsabilitatea propriei vieți în exterior este un act de abdicare de la ceea ce descoperiți că sunteți. Desigur, nu toată lumea este pregătită pentru revoluția interioară. Există pretutindeni împrejurul vostru oameni care mai au multă experiență umană de trăit până la această transformare. Ei sunt masa de manevră a acelor forțe care da, doresc ca umanitatea să rămână ceea ce este. Dar voi cunoașteți deja din experiență directă puterea creatoare care curge dinlăuntrul vostru și adevărata natură a realității. Voi cunoașteți deja ceea ce sunteți și totuși de multe ori inerția, dulcea delăsare în voia valurilor este mai confortabilă decât creația conștientă a propriei realități, mai întâi interioare și apoi manifeste în experiența vieții.

Nimic și nimeni nu poate împiedica o ființă umană să se trezească. Trezirea este interioară și este revoluția la care mă refer aici. Este calea către trăirea Magicianului. Nu e nevoie de baghetă, ci de Conștiență. Nimeni și nimic nu poate opri acest proces, căci aceasta este calea naturală a tot ceea ce există. Trezirea este la fel de naturală ca și identificarea. Tot mai mulți oameni simt acest lucru și descoperă încrederea în propriile lor puteri de a crea.

Întreaga Călătorie a Inimii și Școala Maestrului Interior este despre această trezire și despre mijloacele simple ale acestei revoluții interioare. Practica necontenită a Prezenței, în toate împrejurările vieții, deschide poarta creației conștiente a experienței de a trăi și a realității. Suntem într-un moment extraordinar de prețios. Dar și provocator. Vârfurile de Conștiență ale umanității fierb. Conexiuni noi se deschid între oameni și ei încep să descopere valoarea imensă a lui împreună. Magia interioară a creației de realitate devine de mii de ori mai puternică atunci când deschidem porțile percepției, când abandonăm însingurarea egoului, și creăm împreună. Identități mai largi devin disponibile experienței, iar sursa interioară a realității se potențează pe măsura acestor noi identități.

Magia

Formele sunt energii în mișcare. Suntem prizonierii labirintului doar atâta timp cât validăm forma și numai forma ca realitate. Ceea ce creează energia pe care o decodăm ca formă, este energia vitală, emoția, gândirea, viziunea pe care investim în această formă. Toate sunt dimensiuni mai rafinate ale realității. Toate curg din noi și sunt modulate prin alegere, toate devin realitate trăită, experiență. Devenind conștienți de acest proces, devenim conștienți de felul în care este articulată realitatea și experiența vieții noastre. Pare complicat, pentru minte. Dar nu e vorba despre a articula un proces interior întemeiat în gândire. Pentru gândire este un efort imens de a se raporta la o realitate sferică și multidimensională, căci mintea noastră este un instrument liniar, destinat lucrului cu formele. Odată instalați, ca practică, în centrul ființei noastre, în inimă, începem să putem administra stările lăuntrice așa cum dorim. Este începutul creației conștiente de realitate.

Magia este disponibilă oricui alege responsabilitatea propriilor stări, a propriei gândiri și propriei emoții. Oricui reușește să creeze nu gândire mecanică, repetitivă, ci gândire nouă, proaspătă, nepoluată de ceea ce credeam că știm. Porțile percepției sunt, în aceste timpuri, larg deschise. E nevoie de încredere în ceea ce simți, de validarea propriei percepții. Restul vin de la sine.

Este momentul potrivit pentru a deschide porțile magiei interioare în viața ta. Dacă simți acest lucru, că ești în punctul în care ai putea face o mare transformare dar nu vezi cum, atunci este momentul să descoperi instrumentele simple ale Prezenței, să începi să practici. Dacă ești un practicant deja al stării de Prezență, atunci poate că ai nevoie de acel împreună, de acea deschidere care potențează procesele interioare, le dă acuratețe și eficiență. Și atunci e momentul să te deschizi în cercurile de lucru ale Școlii Maestrului Interior. Sau poate că ești un practicant experimentat al lucrului cu propria conștiință, și simți că marele switch este aproape. Pentru asta am pregătit în finalul acestui an o mare Călătorie de transformare. Momentul de switch.

Oriunde te-ai afla în procesul revoluției tale interioare, este timpul să știi că nu ești singur/ă, că sunt mulți oameni care trec prin acest proces și că Magia nu numai că este posibilă, dar este singurul drum. Desigur, te poți roti în cercurile concentrice ale vieții tale liniare oricât de mult timp. Oamenii sunt creatori cu depline puteri de alegere. Dar odată ce simți semnalele interioare ale trezirii, orice zi, orice oră petrecută în labirint doare din ce în ce mai tare.

Dorințele sufletului, ale inimii noastre, ale creatorului din noi sunt foarte diferite de cele ale egoului, ale identității noastre liniare. Sufletul vrea conexiune, creație, libertate, frumusețe, adevăr, vrea exprimare de sine și expansiune și anvergură și profunzime a experienței de viață. Identitatea liniară, aceia care credem că suntem, ego adică, vrea siguranță, vrea asigurări, preferă platitudinea și servitutea, convenționalismul și obediența, preferă proiectarea responsabilității, pensia la sfârșitul vieții și indolența în fața televizoarelor. Sufletul vrea să creeze realitate. Ego nu vrea decât să privească de pe margine realitatea, să o critice, să arunce vina pe alții, pe guverne, pe conspirații, pe sisteme. Sufletul este omnipotent, plin de bucurie, neînfricat, nemărginit, conectat cu ceilalți, cu natura, cu planeta, cu cerul și cu pământul, este iubitor și liber, deschis și creator. Ego este limitat, neputincios, întunecat, defensiv sau ofensiv, deconectat de adevărul adânc al lumii, al cerului și al pământului, deconectat de trup și de ceilalți, scufundat în minte, vrea să controleze pentru că se teme, este suspicios, nefericit și cel mai adesea nesincer. Sufletul vrea noutate. Ego vrea ca lucrurile să nu se schimbe substanțial, din nou pentru că se teme de schimbare.

Magicianul

Magicianul din noi este alimentat de marea sursă a inimii, el este o expresie a dorințelor sufletului nostru mai degrabă decât ale egoului. Magicianul percepe întreaga realitate ca pe un câmp multidimensional pe care îl modulează de la nivelul sursei, al inimii, pentru el realitatea este un spațiu de creație la nivel mental, emoțional, energetic, relațional, pentru el visele sale sunt moduri de a crea realitate densă, încarnată, întrupată. Magicianul nu disprețuiește corpul, căci pentru el este un templu al divinității aflate în experiența umană. Pentru el, relațiile sunt moduri ale divinității interioare de a se descoperi pe sine și de a se exprima. Pentru el, frica este o opreliște care limitează creația și de aceea este curajos. Asta nu înseamnă că nu se teme, ci că nu este condiționat de frică. Pentru el, gândirea nu este un labirint care-l ține prizonier, ci un instrument fabulos al creației de realitate. El percepe acut faptul că gândurile sunt semințe de realitate întrupată și de aceea este un maestru al gândirii creatoare. El trăiește în bucurie pentru că la fiecare respirație realitatea emergentă din el îl reprezintă. Iubește oamenii și experiența umană pentru că se recunoaște profund în tot ceea ce se numește umanitate.

Magicianul nu urmează realitățile deja create, nu crede nimic înainte de a experimenta el însuși, nu este sub vremuri, cum se spune, ci pare mai degrabă că realitatea și vremurile îl urmează pe el. În mod straniu pentru ceilalți, pare că are un noroc extraordinar, oamenii potriviți apar în viața lui când are nevoie de ei, situațiile se aranjează miraculos ca să-l servească, este zâmbitor și încrezător chiar și în momentele de restriște, este lipsit de prejudecată, de prudență și nu este calculat. Nu încearcă să controleze realitatea, ci mai degrabă să o creeze. Nu merge pe căi bătute, este curios și are darul prețios al ascultării. Magicianul este frumos pentru că în sistemul său de referință este conștient de frumusețea și măreția marii Creații din care facem parte. Este generos, pentru că are sentimentul abundenței. Este îndrăgostit de viață într-un mod care celorlalți li se pare cel puțin imprudent.

El nu poartă pălărie de vrăjitor, nici baghetă, pare un om obișnuit. Doar strălucirea sa naturală îl face deosebit, oriunde ar fi. Nu crede în sisteme, nici în reguli, nici în autoritate, nu crede în texte vechi, nu practică nici o religie, nici o politică, nu se luptă pentru nici o cauză și nu are nici o altă morală înafara iubirii. Are darurile vindecării și ale cunoașterii într-un mod natural, deși nu face parte din nici un curent terapeutic sau ontologic. Nu recunoaște nici un maestru și nici o cale înafara propriei sale inimi. Sau dimpotrivă, vede în toți oamenii maeștri, uneori chiar împotriva a ceea ce cred ei înșiși despre ei. Nu urmează nici o ideologie, nu este moralist, nu vorbește din cărți, nu dă citate, nu dă sfaturi. Uneori pare că ascultă realitatea, pare că aude lucruri pe care nimeni altcineva nu le mai aude, alteori spune lucruri de care se miră și el însuși. Practică magia spontaneității, a prezenței. El pare mereu pe valurile vieții, spuma.

Magicianul este în fiecare dintre noi. Așteaptă să fie trăit.

Agnis

sursa: http://www.calatoriainimii.ro/ro/Revista/Articol/518-Magicianul-in-mijlocul-Realitatii-sale