Iertarea în gând are aceeaşi putere de acţiune ca și cea exprimată prin cuvânt. Gândul creează posibilitatea de a-i ierta pe toţi, indiferent de timp şi distanţă. Se pot ierta situaţiidin ziua de ieri, din copilărie sau din viaţa anterioară. Numai iertând din tot sufletul ne putem elibera în întregime din legătura cu răul. Încercarea de a ierta trebuie repetată până când se va simţi că problema respectivă nu mai există.
Trebuie să iertaţi pentru că neiertarea vă face rău dumneavoastră. Iar cel despre care credeţi că a greşit, s-ar putea să nu fi făcut nimic rău, iar răul pe care i-l atribuiţi respectivei personae este posibil să existe numai în optica dumneavoastră.
Faptul că omul nu ştie să ierte este cel mai mare păcat din lume!
Dacă ne simţim rău, trebuie să ne întrebăm: „De ce îmi este rău? Ce anume îmi provoacă răul?”
Exemple
1. Oamenii se ceartă, iar aceasta îmi trezeşte sentimente negative:
- Eu vă iert pentru că certându-vă, îmi faceţi rău.
- Eu mă iert pentru că am preluat această încărcătură negativă.
2. Cineva s-a îmbolnăvit, sunt îngrijorat, mi-e frică:
- Eu îl iert pe bolnav, fiindcă mi-a provocat durere prin boala sa.
- Eu mă iert, fiindcă am acceptat această durere.
S-ar părea că omul se simte obligat să se frământe necontenit.
Cine nu se frământă pentru celălalt, parcă ar fi întru totul lipsit de omenie.
Neliniştea este o stare negativă. Rezultă că trebuie să ne eliberăm de nelinişte şi de răul pe care acest sentiment ni-l provoacă. În cazul tratării copiilor bolnavi, iertarea este ideală. Iertarea eliberează legătura negativă dintre părinte şi copil care îi istoveşte şi pe unul şi pe celălalt.
Pneumonia se vindecă fără medicamente în 3-4 zile.
3. Cineva apropiat a murit:
- Îl iert pe cel care a murit, fiindcă prin moartea sa mi-a pricinuit durere.
- Eu mă iert, fiindcă am acceptat această durere.
De obicei, chiar dacă ne corectăm greşeala, nu eliberăm totuşi sufletul celui decedat. Foarte des cei care îl jelesc pe defunct se îmbolnăvesc întrucât, vărsând lacrimi, îi fac rău spiritului decedatului. Spiritul vrea şi trebuie să fie liber. Omul care a murit este liber. Moartea este o eliberare. Toţi care au trecut printr-o moarte clinică pot confirma acest lucru.
4. Cineva mi-a făcut un bine, dar mie nu-mi convine. Eu nu am nevoie acum de binele lui. Pentru ispăşirea karmei mele e nevoie tocmai de această perioadă rea pe care o traversez. A face totul pentru altcineva, înseamnă să-i faci rău. Nu este voie să-l lipseşti pe celălalt de experienţa vieţii:
- Eu te iert pentru că prin fapta ta bună mi-ai făcut un rău.
- Eu mă iert, fiindcă am preluat acest rău asupra mea.
De cele mai multe ori, asemenea situaţii apar în relaţia dintre părinţi şi copii. Omul îl iubeşte pe copilul său cel mai mult. Şi cea mai mare durere i-o provoacă copilului chiar mama sa. De ce?
Copilul o cunoaşte pe mama sa mai bine decât se cunoaşte ea însăşi. În decurs de 9 luni prenatale, el o observă în permanență. Fiind un suflet curat, copilul înţelege foarte multe. În decursul ultimelor generaţii, majoritatea mamelor nu au reuşit să comunice cu copilul lor conceput dar încă nenăscut precum cu o fiinţă vie. După ce se naşte, copilul începe să audă ce vorbeşte mama şi să vadă ceea ce face ea. Acest impact comunicativ duce la disocierea sufletului copilului, la naşterea legăturilor negative şi apoi la acumularea energiilor negative. Totuşi, nu avem nici un drept să ne învinuim mama, întrucât noi înşine ne-am ales-o ca mama atunci când, aflându-ne în lumea spiritelor, am simţit nevoia venirii pe Pământ pentru răscumpărarea karmei noastre (datoria destinului). Numai această mamă îmi corespunde. Nu pot să-mi răscumpăr din greşeli decât trecând prin aceste greutăţi pe care le depăşesc, fiind copilul acestei mame. În acelaşi fel se prezintă situaţia cu taţii.
Iertaţi-vă mamele şi taţii până la cel mai mărunt amănunt, chiar dacă aceştia au plecat într-o altă lume. Voi sunteţi demni de ei. Aceasta este şi karma voastră, nu numai a lor.
Dacă cineva nu a înţeles bine această explicaţie, vă propun o alta:
Sufletul se încarnează pe pământ pentru a-şi ispăşi păcatele. Răul pe care îl săvârşim în prezent, îl vom răscumpăra în viitor, încarnându-ne de fiecare dată într-un corp nou, care se va uza şi apoi se va întoarce în ţărână. Noi suntem uniţi de evenimentele vieţilor anterioare prin legături energetice care pot fi eliberate cu ajutorul iertării.
Astăzi, majoritatea copiilor sunt stresaţi din naştere. În perioada intra-uterină, fătul este un suflet curat. În faţa lui, adultul ar trebui să fie pătruns de un respect sfânt, să-l ocrotească şi să-l iubească. Dar ce se întâmplă în realitate?
În timpul sarcinii, mama se ocupă de tot ceea ce vrea, mai puţin însă de fiinţa divină, plăpândă şi înţeleaptă care aşteaptă să se nască. Ba mai mult, deseori se întreabă dacă să nască sau să facă chiuretaj. Închipuiţi-vă ce dezamăgire aţi simţi dacă aţi şti că mama dumneavoastră vă urzeşte p ieirea. Ei bine, aflaţi că fătul ştie acest lucru. În sfârşit a sosit şi momentul naşterii. Mama geme din cauza durerilor sale, moaşa se agită din cauza muncii sale, medicul e preocupat numai de rezolvarea problemelor sale. Copilul, însă, simte şi imploră: „Iubiţi-mă, vă rog, întrucât numai atunci îmi este bine. Fără iubire, nu pot rezista, pentru că eu nu sunt puternic ca voi”.Încă de pe acum încep să apară germenii stresului. Dacă, în timpul sarcinii, mama ar vorbi cu copilul măcar un minut pe zi, el nu se va simţi singur şi abandonat. Când este iubit, îngrijit şi sprijinit, copilul nu mai este înspăimântat şi nu mai protestează. De fapt, el este o fiinţă spiritual superioară, căreia îi lipseşte doar experienţa vieţii sociale, adică exact ceea ce diminuează valoarea spirituală a adultului. Aşadar, totul începe de la mamă! Şi de la tată!
Cereţi-i iertare copilului dumneavoastră pentru că nu aţi reuşit să-l ocrotiţi şi să-l iubiţi conform nevoilor şi aşteptărilor sale.
Totodată, iertaţi-vă şi pe dumneavoastră pentru această insuficiență afectivă. Copile, iartă-ţi părinţii pentru aceste neajunsuri.
Ceea ce se întâmplă cu copilul necesită explicaţii amănunţite. Puritatea copiilor îi împiedică să absoarbă răul din lume. Din păcate, răul li se transmite însă prin părinţi. De obicei părinţii învinuiesc societatea, şcoala etc. pretinzând că acolo se află cauza pentru care copilul lor este dezechilibrat, plângăreţ, predispus la depresie. În toate acestea există un dram de adevăr, dar traumatizarea sufletească a copilului începe din familie.
Dacă într-o seară, mama se întoarce obosită de la muncă, într-o dispoziţie sufletească deplorabilă şi la cea mai mică nemulţumire îşi descarcă nervii pe copilul ei, această descărcare îi provoacă micuţului o suferinţă sufletească în comparaţie cu care durerea fizică este o nimica toată.
Câţi dintre părinţi realizează că, într-o astfel de situaţie, vinovat nu este copilul, ci părintele, care a venit acasă iritat? Copilul însă înţelege, mai mult decât ne închipuim noi. Cerându-i iertare copilului nostru, răspundem cu sinceritate nevoii sale de adevăr. Copilul are nevoie atât de mamă cât şi de tată. El îi iubeşte pe amândoi.
Dacă unul dintre ei este alcoolic, în familie apar conflictele şi se creează o situaţie în care părintele „bun” începe să-l denigreze în faţa copilului pe cel „rău”, iar aceasta se face „cu scop educativ”. Părintele „rău” devine foarte rău. Părintele foarte rău începe să-şi urască propriul copil. În copil se sădeşte frica. Magia fricii este imensă.
Nu uitaţi niciodată că la fiecare îmbolnăvire a copilului există o situaţie de stres, chiar şi în cazul unor îmbolnăviri de grup sau virale. Virusul îl atacă numai pe cel al cărui corp este slăbit datorită stresului. Bolile cronice se întâlnesc la copiii care trăiesc în permanență în stres (de cele mai multe ori este vorba de sindromul fricii de părinţi). De exemplu, urinarea în pat noaptea, căderea părului, amigdalita etc. Nu spuneţi: mi-am petrecut copilăria în condiţii mai stresante decât copilul meu. Copilul este şi nu este al dumneavoastră! Cerinţele lui se deosebesc de ale dumneavoastră, experienţa vieţii sale este alta. La creşterea fondului negativ al omenirii contribuie negativismul fiecăruia dintre noi, iar copilul nostru nu este în stare să reziste. Simţind că această situaţie trebuie corectată, începeţi cu dumneavoastră.
Dacă soţul va este alcoolic, trebuie să ştiţi că alcoolismul apare din lipsa de iubire şi din diverse complexe, în special complexul inferiorităţii.
Începeţi cu iertarea şi cereţi-i iertare copilului dumneavoastră că i-aţi vorbit urât despre mamă sau despre tată. Este uşor să condamni, este greu să înţelegi.
Dacă veţi înţelege acest lucru, conflictele dumneavoastră vor începe să dispară ca prin miracol. Nu trebuie să condamnaţi, ci doar să iertaţi.
Trebuie să iertăm şi evenimentele: traumele, accidentele, căderile, operaţiile etc.
Trebuie să iertăm şi emoţiile: durerile, frică, decepţiile, sentimentul vinovăţiei, sentimentul pericolului, presimţirea răului.
Trebuie să iertăm şi cea mai urâtă trăsătură de caracter. Chiar şi cea mai mică porţiune bolnavă dintr-o vertebră se va vindeca mai uşor şi mai repede, dacă îi vom cere iertare că i-am pricinuit dureri prin căderi sau prin muncă grea. Mă iert şi pe mine pentru cele întâmplate. Astfel, se întrerupe legătura negativă care ne deformează coloana şi vertebra se va aşeza la locul său, cu plăcere. Îi oferim libertatea. Având conştiinţa, că oricare organ sau celulă a corpului, vertebră se aşează la locul corect.
Trebuie să ne cerem iertare de la fiecare vertebră, separat. Dacă ştim că ne este afectată o vertebră anume, trebuie să vorbim cu ea. Ea ne ascultă. Nici un om nu seamănă cu celălalt. Fiecare organ din corp ascunde un stres specific persoanei respective. Putem să scăpăm de orice stres întrebându-ne: „Ce mă deranjează?” şi să iertăm ceea ce ne deranjează. Să întrebi din nou. Şi tot aşa până simţi că încep să dispară problemele.
Azi este puţin probabil ca cineva poate să afirme că nu este stresat.
Întrebare: Ce trebuie făcut în vederea evitării stresului? Răspuns: să iertăm anticipat!
De exemplu: Eu trebuie să mă duc într-o societate neplăcută. Atunci spun: „Vă iert anticipat fiindcă îmi doriţi răul, şi mă iert că în sufletul meu mai există loc pentru acest rău. Eu vă iubesc, dar mă iubesc şi pe mine.”
Important este să fac acest lucru din tot sufletul.
În mod similar se pot încheia şi înţelegeri de afaceri mari. Iertând anticipat, se pot evita neplăcerile.
Întrebare: Cum să procedez dacă până în prezent eu îl consider pe celălalt atât de vinovat, încât nu am putere să-l iert?
Răspuns: Începeţi prin a vă cere iertare pentru că aţi cultivat răul din dumneavoastră crezând că alţii sunt de vină, iar prin această i-aţi provocat rău corpului dumneavoastră. Iertaţi-vă pentru că aşa s-a întâmplat. Acest lucru uşurează sufletul şi veţi putea să iertaţi în continuare. Iertând, ne deschidem pentru bine, credem în existenţa binelui, iar îngerului păzitor îi oferim posibilitatea să ne ajute. Aţi înţeles oare de ce, în repetate rânduri, aţi fost învăţat să spuneţi: „Te iubesc”? Iubirea este sentimentul cel mai înălţător, ea ne umple de tot ce este mai bun.
Iubind boala, adică negativul, noi introducem în ea iubirea, adică pozitivul. Cu cât mai multă iubire vom introduce în boală, cu atât mai repede ne vom vindeca. Încercaţi. Spuneţi-i locului bolnav: „Te iubesc”. Socotiţi de câte cuvinte „iubesc” are nevoie locul bolnav şi veţi înţelege câtă iubire îi datoraţi. De acum încolo să nu mai repetaţi greşelile comise. Iubiţi-vă corpul şi veţi avea mai mult pozitiv în dumneavoastră.
Având o influenţă binefăcătoare asupra a tot ceea ce vă înconjoară, puteţi să faceţi bine întregului Pământ chiar dacă aveţi o contribuţie minoră. Dacă doriţi să fiţi cuprinşi de iubire atunci spuneţi din tot sufletul tuturor celor pe care îi întâlniţi, chiar şi celui mai dispreţuit: „Te iubesc”. Tot ce faceţi, vi se va întoarce îndoit.
Sufletul şi corpul dumneavoastră se vor umple de iubire. Cele de mai sus au fost prezentate pentru a demonstra afirmaţia: omul e sănătos atât cât doreşte el.
Utilizând aceste recomandări, demonstraţi-vă dumneavoastră înşivă că doriţi să fiţi sănătoși şi veţi avea sănătate. Niciodată nu este târziu să începeţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu