PATOLOGIA PLANETELOR ŞI PATOLOGIA ZODIILOR

PATOLOGIA ZODIILOR

Berbec - cap, creier, faţa, nas, sinusuri, maxilar superior

Taur - maxilar inferior, gât, ceafa, gura, tiroida, urechi (prin trompa lui Eustachio)

Gemeni - umeri, braţe, mâini, cai respiratorii, plămâni, coaste, clavicula, sistem nervos

Rac - stomac, duoden, sâni, stern, ochiul stâng

Leu - inima (inclusiv venele şi arterele aferente), coloana vertebrală (vertebrele dorsale, măduva), ochii, în general şi ochiul drept în mod special

Fecioara - pancreas, splină, vezica biliară, abdomen inferior (musculatura acestuia, intestine, apendice)

Balanţa - rinichi, vezica urinară, glande suprarenale, zona lombară.

Scorpion - organe genitale interne şi externe, prostata, colon, rect, anus, zona pelviană

Săgetător - solduri, coapse, femur, sacrum, coccis, ficat.

Capricorn - oase şi articulaţii în general, genunchi în special, fiere (împreună cu Fecioară), piele

Vărsător - gambe, glezne, circulaţie, sistem nervos simpatic.

Peşti - laba piciorului, sistem limfatic

PATOLOGIA PLANETELOR

Soare - inima, splină, pancreas, coloana vertebrală, ochi.

Luna - stomac, ochiul stâng, esofag, vezica, sâni, uter, ovare.

Mercur - sistemului nervos, ale aparatului respirator, ale vaselor capilare, la braţe, mâini, umeri, la măduva spinării;

Venus - gât, zona gurii, a rinichii, organele de simţ, păr, unghii, piele, secreţii gastrice, organe genitale interne (ale femeii), limba, laringe, esofag;

Marte - accidente în zona capului, a frunţii, craniului, dureri de dinţi, febră, lovituri, accidente minore, sinuzita, inflamaţii, probleme oculare, dureri de cap.

Jupiter - probleme ale ficatului, ale circulaţiei arteriale, ale splinei, ale vezicii biliare, ale sângelui, ale bilei, ale pancreasului;

Saturn - oase, schelet, dinţi, piele, unghii, păr, vezica biliară, genunchi, cartilaje, răceli, reumatism, degerături, frig;

Uranus - boli nervoase, dureri de picioare şi cardiovasculare;

Neptun - boli karmice sau diagnostice incorecte, tălpile picioarelor;

Pluton - aparatul genital

Soarele - este un indicator al vitalităţii generale a subiectului, al metabolismului de bază şi al activităţii celulare în general. Poziţia lui în semnul zodiacal şi în casă ne informează despre modul în care această vitalitate se exprimă mai bine, sau poate fi reînnoită. Mai precis, Soarele simbolizează energiile centralizatoare şi reglatoare ale corpului: nucleul celular, centri de comandă nervoasă, sistemul de control endocrin şi funcţia de distribuire a sângelui. În opoziţie cu valorile lunare, care sunt inconştiente, ci simbolizează de asemeni, totalitatea proceselor conştiente, iar funcţiile corticale ale creierului îi pot fi atribuite în mod global Soarelui. El reprezintă şi polul activ, cald şi mobil al fecundităţii. Soarele este asociat inimii, pancreasului, cortexului cerebral în ansamblul său şi plexului solar. Printre ţesuturile corpului, el controlează sângele, lichidul vieţii, suportul spiritului pentru ezoterişti, şi sistemul arterial care-l distribuie. Printre diferitele funcţiuni ale sângelui, cele de oxigenare a celulelor şi de apărare împotriva agresorilor (imunitatea, în special mecanismele care permit să se distingă ceea ce ţine de subiect şi ceea ce-i este străin) sunt tipic solare.

O energie solară excesivă poate provoca ceea ce Paracelsus numea „consumpţie”, când tot metabolismul bazat este accelerat, şi când simptomatologia este asemănătoare cu cea din hipertiroidie (slăbire, sete, tahicardie, nervozitate, tremurături etc.). Ea poate să se traducă, de asemeni, prin inflamaţii sau fenomene congestive.

O energie solară insuficientă poate să se traducă printr-o încetinire a metabolismului, care se poate atunci exprima printr-o răcire a corpului sau o „zgribulire” excesivă, o încetinire psihomotorie, tulburări de atenţie, bradicardie deficite imunitare înnăscute sau câştigate, probleme de sterilitate, în special cele ce sunt legate de o insuficienţă de energie caldă (de exemplu, o mobilitate insuficientă a spermatozoizilor).

În sfârşit, energia solară poate fi perturbată fără să se poată vorbi de un exces sau o insuficienţă. Aceasta se manifestă, de exemplu, prin tulburări de conştientă, prin anomalii cromozomiale sau genetice, prin malformaţii congenitale, dereglări endocrine, tulburări de ritm sau de conducere cardiacă, etc.

Luna - este legată de toate funcţiile inconştiente ale organismului, cum ar fi sistemul nervos vegetativ sau centrii de comandă automată din bulbul rahidian. Are de asemenea, o legătură directă cu apa din mediul intern, îndeosebi cu sistemul limfatic, componentă pasivă a circulaţiei. Toate energiile anabolizante, toate procesele ce vizează acumularea de materii sau integrarea lor în organism au de asemenea, o componentă lunară: digestia, punerea în rezervă a materiei şi energiei, de exemplu sub formă de grăsime, creşterea, pot fi legate de acest astru. Fecunditatea, în polaritatea ei pasivă şi receptoare, îi este asociată, la fel ca maternitatea şi funcţiile de lactaţie. În sfârşit, somnul şi visele sunt şi ele de domeniul lunar.

Stomacul, sistemul nervos vegetativ şi bulbul rahidian, limfa, uterul şi glandele mamare, grăsimea, sistemul veno-limfatic, lichidul sinovial şi cel cefalo-rahidian, (acesta din urmă trebuie să fie legat şi de Neptun) au o semnătură lunară.

Din punct de vedere patologic: un exces de energie lunară poate provoca probleme de obezitate importante, putând merge până la a jena mişcările respiratorii sau a provoca tulburări de conştientă. Poate de asemenea, să se exprime prin edeme, chisturi, încetinire a tranzitului intestinal sau digestiv, tulburări de atenţie, de vigilenţă (absenţe, somnolenţă, hipersomnie...), bulimie etc.

O insuficienţă de energie lunară se poate exprima printr-o scădere în greutate, o slăbire excesivă, o creştere insuficientă, carenţe, insomnii etc.

În plus, numeroase probleme de sterilitate şi de patologie obstetricală au o semnătură lunară. Caracterul epidemic a numeroase maladii infecţioase poate fi de asemenea, legat de energia lunară.

Mercur - este legat de toate schimburile ce se efectuează la nivelul organismului, schimburi capilare la nivel circulator, schimburi gazoase la nivel respirator, şi în mod mai general la toate schimburile de membrana celulară. Este de asemenea, în relaţie cu transmiterea de informaţii, din exterior spre interior (organe de simţ şi în special auzul), în interiorul organismului (conducerea nervoasă, mecanismele sinaptice, relaţiile dintre glandele endocrine) şi din interior spre exterior (mişcarea, gestul, cuvântul). Este implicat în mod deosebit în toate fenomenele de adaptare.

Plămânii, mai ales la nivel alveolar unde au loc schimburile, laringele şi glanda tiroidă, nervii, vectorii de informaţii, şi capilarele sanguine sunt asociate cu Mercur.

Un exces de energie mercuriană poate provoca nervozitate, agitaţie, tremurături, dificultăţi de concentrare etc.

O insuficienţă de energie mercuriană poate împiedica facultăţile de adaptare la fenomenele exterioare, poate altera limbajul, capacităţile de schimburi la nivel respirator sau capilar şi transmiterea de informaţii la nivel neurologic, senzorial sau endocrin.

În sfârşit, energia mercuriană poate fi perturbată fără ca aceasta să fie prin exces sau insuficienţă. Este cazul pentru problemele de epilepsie, ale mişcărilor anormale, ale anomaliilor de sensibilitate, ale halucinaţiilor vizuale sau auditive, a tulburărilor de memorie etc.

VENUS - reprezintă funcţiile ce tind să echilibreze, atât la nivel fizic cât şi la nivel molecular. Ea mlădiază, unge şi relaxează. I se atribuie funcţii feminizante, în special la nivel endocrin, şi în sensibilitatea tactilă atunci când ea este asociată plăcerii.

Rinichii, gura, gâtul (laringele), mucoasele, cerebelul şi venele au o semnătură venusiană.

Un exces de energie venusiană poate să se manifeste prin scurgeri mucoase excesive, o tonicitate insuficientă la nivel muscular, o lenevire intestinală, pofte exagerate, excesive în raport cu capacităţile organismului.

O energie venusiană insuficientă se exprimă dimpotrivă printr-un tonus muscular excesiv şi prin mişcări rupte, lipsite de supleţe (energia opusă şi complementară a lui Marte devine atunci dominantă), o uscăciune a mucoaselor ce poate evolua spre inflamaţie etc.

Printre perturbările de energie venusiană, putem cita tulburările de echilibru, vertijele, sindromul cerebelos de exemplu, unele probleme de homeostazie (echilibrul mediului intern), mai ales dacă sunt legate de o disfuncţie renală.

MARTE - conduce tot ceea ce în organism are tendinţa să exteriorizeze şi să accelereze mişcarea. Este de asemenea, legat de reacţiile faţă de o invazie exterioară, de capacitatea de distrugere a elementelor străine. Controlează de asemenea, şi funcţiile de erecţie şi virilizante. Fierul, element participant la formarea hemoglobinei, este şi el guvernat de această planetă.

Sistemul muscular striat, adică cel voluntar, organele genitale externe, nasul, arterele de calibru mic (a căror componenţă musculară este importantă) şi hematiile sunt guvernate de Marte.

Marte se manifestă în general într-un mod violent dar de o manieră previzibilă şi adaptată cauzei problemei (ceea ce o diferenţiază de Uranus). Un exces de energie marţiană poate să se manifeste prin febre, reacţii violente faţă de agresiunile externe, inflamaţii, tulburări erectile (priapism), crize dureroase acute, un tonus muscular exagerat ceea ce poate provoca crampe sau contracţii violente etc.

O insuficienţă de energie marţiană poate să se exprime prin inerţie, o lipsă de reacţie faţă de agresiunile externe, un tonus muscular insuficient, un deficit erectil, anemie prin carenţă de fier etc.

În sfârşit, energia marţiană perturbată se poate manifesta sub formă de rupturi brutale ale structurilor corporale, fie că survin pe un teren normal sau patologic (anevrisme sau chisturi, de exemplu), fracturi, sfâşieri, hemoragii, traumatisme, arsuri etc.

JUPITER - dezvoltă, protejează, reglează şi maturează. în domeniul dezvoltării, putem cita sinteza proteinelor, asigurată în mare parte de către ficat, participare la creştere (Luna permite acumularea de materiale, Jupiter le organizează şi le structurează, Soarele aduce energia, dinamismul şi planul de integrare). Jupiter este de asemenea, răspunzător de statura corporală. Printre funcţiile de protecţie, detoxifierea hepatică este fizic jupiteriană. Reglarea este în special focalizată spre digestie şi asimilare, Jupiter jucând rolul de armonizant al mişcărilor digestive. Sinteza hepatică a bilei, care permite asimilarea grăsimilor, îi poate fi de asemenea, atribuita. Reglarea şi armonizarea ating printre altele şi nivelul emoţional, energia optimistă a lui Jupiter având clare proprietăţi antidepresive şi liniştitoare.

Ficatul, organul cel mai voluminos al organismului, are numeroase funcţii care sunt de tip jupiterian; glandele suprarenale, seroasele şi alte ţesuturi protectoare (peritoneu, pleură, meninge).

Un exces de energie jupiteriană poate să se manifeste printr-un apetit exagerat, în special pentru alimentele grase şi sărate, printr-un exces de forme corporale, îngrăşare, îngreunare, supraîncărcare sau depuneri grăsoase la nivelul sângelui, al pielii sau ţesuturilor (artere, ficat), hipertrofia anumitor organe (ficat, splina), tumefacţii şi tumori cel mai adesea benigne.

O energie jupiteriană insuficientă poate să se exprime printr-o slăbire excesivă, anorexie, sindrom depresiv etc. (energia saturniană, opusă lui Jupiter, devine atunci dominantă).

În sfârşit, energia jupiteriană poate fi perturbată fără exces sau insuficientă. Este cazul tulburărilor gastrice (dispepsii, reflux gastro-esofagian, vomismente gastrice, ulcere gastrice etc.) unde ficatul nu joacă un rol de armonizare a mişcărilor digestive, patologii hepatice cum ar fi icterul, unele tipuri de intoxicaţie alcoolică, numite uneori „alcoolism social”, atunci când băutura permite o participare la veselie, la o integrare socială, sau răspunde unor nevoi profesionale (mese de afaceri...). Este de asemenea, cazul unor anumite forme de iritabilitate excesivă Jupiter nu-şi joacă rolul de echilibrat la nivel emoţional) etc.

SATURN - Din punct de vedere medical, Saturn influenţează direct sistemul osos, vezicula biliară, splină, auzul, vederea; orice afecţiune a sa în tema natală sau prin tranzite se face simţită în dezvoltarea/funcţionarea acestora. De asemenea, are legătură directă cu metabolismul calciului în organism şi, din punct de vedere psiho-mental, cu starea de fermitate, de stabilitate mentală şi cu înţelepciunea. În anumite cazuri, dă indicaţii concrete despre toate fricile noastre (mai ales subconştiente, altele decât cele obişnuite, precum frica de întuneric, de singurătate etc). Este simbolul timpului care trece, inevitabil, putând aduce maturaţie dar şi toate încercările legate de îmbătrânire şi despărţire, concentrare, cristalizare, structurare, încetinire, micşorare, răcire, uscare, limitare, izolare, conservare sunt cuvintele-cheie cele mai adaptate acestei planete.

Saturn guvernează pielea, limita organismului faţă de mediul extern, oasele, dinţii, fanerele (păr, unghii), vezicula biliară (bila însăşi este mai degrabă legată de Marte şi Jupiter) şi genunchii.

Un exces de energie saturniană poate aduce după sine o îmbătrânire prematură, fenomene de scleroză, de fibroză, de degenerescentă, anorexie şi depresie.

Insuficienţa energiei saturniene se poate manifesta printr-o fragilitate la nivel osos, printr-un defect de consolidare al fracturilor sau de cicatrizare tisulară, în special la nivelul pielii, printr-o astringenţă insuficientă care stă la originea transpiraţiei excesive, a poliuriei, a diareei etc.

În sfârşit, energia saturniană perturbata se poate exprima prin depuneri sau cristalizări anormale cum este cazul în gută, litiazele, condrocalcinoza, induraţiile, fenomenele artrozice, pierderile de mobilitate la nivelul articulaţiilor, stenozele, sau alte patologii asemănătoare.

URANUS - individualismul este împins la extrem. Ne aflăm în faţa unui original care nu pierde nici o ocazie de a ieşi de pe potecile bătătorite, cu un aventurier preocupat de depăşirea propriilor limite, de descoperirea unor noi senzaţii, oricare ar fi riscul. Acest anticonformism poate de asemenea, să se traducă printr-un temperament anarhist, un refuz al oricărei autorităţi, a oricărei norme şi a oricărei datorii, sfârşind prin violenţă faţă de tot ceea ce reprezintă autoritate. La un nivel mai înalt, acest individualism lasă locul unui altruism, îndeamnă conştiinţa să aparţină unui tot universal. Aspiraţiile umanitariste şi ecologiste sunt o ilustrare actuală a acestei stări de spirit. Energia uraniană se exprimă în fenomenele de dezintegrare, de exemplu la nivel imunitar, în procesele de exteriorizare a unei anumite patologii, în special la nivel cutanat, ceea ce este un mijloc de a evacua şi de a elimina factorul patogen (erupţii, supuraţii etc.). Ea joacă de asemenea, un rol major la nivelul circulaţiei energiilor în meridiane şi centrele de control (chakre).

Uranus guvernează global hipotalamusul şi hipofiza, ochii, nervii optici şi glandele lacrimale.

Putem lega de Uranus toate reacţiile sau crizele neobişnuite sau exagerate, mai ales dacă ele sunt brutale, violente şi imprevizibile cum e şocul anafilactic, urticaria generalizată, edemul Quincke şi de fapt toate reacţiile alergice bruşte; unele probleme psihosomatice cum ar fi crizele de tetanie, colopatiile spastice, crizele de isterie, spasmele care apar pe o structură sănătoasă; epilepsia generalizată.

NEPTUN - există puţine trăsături caracteristice pe plan fizic. Dintre acestea, privirea, în care se pare că s-ar putea să te pierzi, şi o anumită laxitate articulară sunt cele mai importante.

Caracterul este asemănător cu cel al Peştilor. Funcţionarea organismului trece prin sensibilitate, receptivitate, intuiţie, capacitatea de a se contopi cu mediul, de a percepe ambianţele, atmosfera, de a aprecia lucrurile în globalitatea lor, a le resimţi mai mult decât a le analiza.

Câmpul de acţiune al energiei neptuniene se întinde puţin în domeniul fizic. Este mai mult la nivel energetic şi psihic. La nivel energetic, Neptun permite sublimarea materiei în energie şi o face să tindă spre subtil. De aceea, într-o temă natală, el dă informaţii despre reacţia subiectului la homeopatie. La nivel psihic, energia neptuniană este implicată în calitatea stărilor de conştientă, de vigilenţa, în echilibrul somn/veghe şi în capacităţile de a sublima energia sexuală, pentru ca ea să participe la limpezirea şi lărgirea câmpului de conştienta şi să fie sursă de inspiraţie.

Lui Neptun îi sunt asociate măduva spinării, lichidul cefalo-rahidian, glandele salivare şi glanda pineală sau epifiza.

Patologiile legate de Neptun sunt adesea vagi şi greu de diagnosticat. Unele accese de catalepsie, starea de comă, narcozele, intoxicaţiile care modifică starea de conştienta (droguri, medicamente, alcoolul atunci când este folosit ca mijloc de transformare a conştiinţei pentru a trăi experienţe neobişnuite sau pentru a evada), psihozele halucinatorii, şi de fapt toate tipurile de halucinaţii, sunt legate de această planetă.

PLUTON - Energia plutoniană perturbată devine agresivă şi distructivă pentru ea însăşi şi pentru alţii. Ea poate duce la procese de combustie internă care se sfârşesc prin distrugere. : Pluton guvernează fenomenele de putrefacţie, de exemplu la nivelul conţinutului colic, procesele de mutaţie, ceea ce contribuie la evoluţia caracterelor unei specii, dar şi transformările ce duc la moartea individului, fenomenele de regenerare care duc la o reconstrucţie completă a ţesuturilor lezate, graţie informaţiilor conţinute în nucleul celular, sau graţie unei intervenţii exterioare, fenomenele de vindecare inexplicabile. Energia plutoniană se mai exprimă şi în sexualitate, proces de creaţie şi de perpetuarea speciei şi care a fost mult timp învăluit în mister.

Pluton controlează ovarele şi testiculele, glande în acelaşi timp endocrine (hormonii sexuali), şi exocrine (gârneţii), prostata, trompele lui Fallope şi colonul.

Patologia legată de această planetă cuprinde proliferările canceroase şi leucemiile, unele maladii transmise sexual (sifilis, herpes), toate fenomenele de necroză tisulară (infarctul), otrăvirile sau intoxicaţiile şi bolile datorate radiaţiilor.