Ce este frica si de unde provine:
Cauza fricii este ascunsa undeva in mintea ta. Frica apare atunci cand mintea incepe sa creeze scenarii negative. Atunci cand nu cunosc ce urmeaza am nevoie sa umplu spatiul mental cu ceva si incep sa creez propriul scenariu. Daca scenariul este pozitiv, foarte bine. Dar daca scenariul este negativ si anticipez ca o sa am de pierdut, atunci apare o emotie pe care o numesti frica.
Exista 5 frici importante si puternice:
– frica de anihilare, de disparitie, de moarte:
Aceasta frica nu apare la persoanele care stiu sa isi opreasca mintea si sa intre in stare de meditatie. Teama de anihilare si moarte apare atata timp cat omul crede ca daca nu gandeste, este anulat. Aceasta teama este frecventa in societatea noastra pentru ca filozofia de viata a noastra este bazata pe principiul “Gandesc, deci exist!” Daca ajung sa cred ca este adevarat principiul “gandesc, deci exist” inseamna ca si opusul lui este la fel de adevarat “nu gandesc, nu exist”. In subconstientul nostru s-au creat aceste legaturi si explicatii la care nici macar nu ne gandim constient, rational. Asa ca apare aceasta teama de a sta in liniste, noi cu gandurile noastre si de a medita. Culmea, chiar meditatia, oprirea gandurilor, este solutia pentru aceasta teama. Pentru ca atunci cand ajungi sa iti opresti gandurile si inca observi ca existi, dar pe alt nivel, iti dispare teama ca tu esti limitat la gandurile tale. In meditatie, observi foarte bine ca si dupa ce nu gandesti, tu inca existi, ba chiar te simti mult mai viu si mai prezent.
– frica de mutilare:
Aceasta frica de a pierde o parte a corpului, sau o functie a corpului poate sa duca la teama de orice boala. Fobiile de animale, de inaltime, etc. pot sa fie provocate de aceasta frica profunda. Eu am inca o usoara fobie de inaltimi si cand am analizat bine aceasta fobie mi-am dat seama ca imi era teama ca nu cumva sa raman invalid daca cad de pe ceva inalt. Nu are legatura cu teama de moarte, pentru ca nu am nici o teama in avion, ba chiar imi place la nebunie sa zbor si nici nu ma gandesc ca as putea sa cad cu avionul. Daca as cadea cu avionul stiu ca as muri, dar nu de asta imi e teama ci imi e teama daca as cadea de pe o scara inalta si mi-as rupe ceva. Cui ii e teama de zborul cu avionul se confrunta cu teama de moarte si nu cu teama de mutilare.
– frica de pierdere a libertatii/autonomiei:
Aceasta frica are legatura cu nevoia ta de libertate. Daca esti paralizat, inchis, legat, controlat te simti rau si tu stii asta. Asa ca simti teama de orice ar putea sa conduca la o pierdere de libertate. In plan psihic aceasta este teama de spatii inchise, claustrofobia dar se poate extinde si la relatii de cuplu. In cuplu unul din parteneri poate sa aiba teama ca celalalt il lipseste de libertate, asa ca o sa fuga. Teama asta are legatura si cu faptul ca esti dependent de ceilalti, ca nu poti sa te descurci singur, din punct de vedere fizic sau emotional. Oricare din aceste frici daca este puternica, iti va dicta modul tau de gandire si de comportament in viata.
– frica de abandon/separare:
Teama de abandon este de fapt data tot de lipsa de incredere in tine. Te simti bun de a fi abandonat atunci cand nu crezi ca ai valoare suficient de mare in ochii unui om. Te consideri neinsemnat, asa ca poate oricand sa te paraseasca pentru ca tu “nu esti bun de nimic”. Oamenii care au scapat de teama de abandon sunt acei oameni care stiu ca au ceva suficient de valoros incat nimeni nu vrea sa ii paraseasca. Cea mai proasta pedeapsa posibila data unui copil este sa ii spui “nu te mai iubesc”. Copilul nu sta sa isi constientizeze propria valoare, propriul statut, asa ca el chiar se simte lipsit de valoare cand parintele ii spune (chiar si in gluma) ca nu il mai iubeste.
Copilul considera ca nu are nimic valoros incat sa merite iubirea. Apoi creste si devine adult si incepe sa ceara de la partenerii de cuplu tot timpul dovezi de iubire, ca sa simta si el ca conteaza, ca e valoros, ca nu face degeaba umbra pamantului. Cu aceasta frica e un pic mai complicat pentru ca nu iti dai seama exact ce anume provoaca frica. Apare o anxietate, o senzatie fizica de disconfort, dar parca nu are o cauza clara. Asa ca pentru a lucra cu aceasta frica e nevoie sa iti analizezi bine modul in care te vezi tu pe tine.
– frica de umilire.
Aceasta e una din fricile ce le invatam de mici, cand ne e jena de ce am facut, cand suntem dezaprobati. Nu are legatura cu teama de abandon, ci cu faptul ca ne simtim rau pentru o greseala, dar stim ca putem sa o indreptam. E teama de rusine, teama ca esti prins facand ceva ce nu ai voie sa faci. Cea mai buna metoda ca sa scapi de teama asta am gasit-o in cartea “Cele patru legaminte” a lui Don Miguel Ruiz. Explica acolo ca cea mai buna metoda este sa te porti in asa fel incat niciodata sa nu iti fie rusine de nimic din ceea ce faci sau gandesti. Ego-ul tau nu vrea sa fie umilit, asa ca daca ceva te jigneste de fapt aduce atingere acestui ego. E ca si cand il ataca ceva. Frica de moarte are legatura cu corpul fizic, frica de umilire e la polul opus si are legatura cu psihologia ta.
Cum scapi de frica: 2 reguli
Cel mai important este sa intelegi cum functioneaza emotia pe care o numesti frica. De fapt sa intelegi cum functioneaza emotiile in general. Am tot citit despre frica si cand gaseam cate ceva super util imi notam. Asa am ajuns sa scot in evidenta niste reguli care te ajuta sa scapi rapid de orice frica.
Regula 1: atunci cand te concentrezi pe o emotie, ea se amplifica (efectul de lupa sau microscop) Cum te ajuta aceasta regula? Pai daca intelegi ca in mintea ta nu pot coexista doua emotii in acelasi timp, poti sa previi existenta fricii. Frica ta apare pentru ca te gandesti la ceva anume, de obicei iti faci un scenariu despre cat de rau o sa fie in viitorul apropiat sau indepartat. Frica e decisa nu de situatia din viata ta ci de scenariul din mintea ta. Scenariile din mintea noastra se hranesc din atentia noastra. Daca ii dai atentie unui gand, el creste si prea controlul asupra mintii tale. Cu cat esti mai concentrat pe o idee, pe un gand, pe un scenariu, acel scenariu devine singurul care are loc in mintea ta. Cand vrei sa schimbi scenariul si nu poti, esti pe pilot automat. Adica ti-a devenit automatism mental. E ca si cand mintea ta a devenit obisnuita asa de mult sa gandeasca acele imagini, cuvinte, idei incat nu mai poate sa se desprinda de ele.
Ce ai de facut in situatia asta este sa iti umpli mintea cu alt scenariu. La inceput o sa fie ca si cand ai o galeata plina cu apa. Daca torni acolo alta apa, o sa dea pe dinafara. O sa apara o tensiune cand incerci sa aduci alt scenariu in mintea ta, dar nu conteaza. Macar acum stii ca e normal. La inceput orice scenariu din mintea ta este adus la vointa, va trebui sa faci constient. Sa iti aduci prin vointa si imaginatie in minte ganduri pozitive, frumoase, lucruri care te relaxeaza si te fac sa te simti bine. Normal ca e greu la inceput, pentru ca deja mintea e plina, galeata ta e plina. Acum daca aduci ceva in plus, mintea se revolta. Dar daca continui sa aduci apa curata, apa murdara din galeata devine din ce in ce mai diluata, pana cand nu mai ramane nimic murdar. Atunci deja ai mintea plina de un scenariu ales de tine, unul pozitiv, care iti va da emotii pozitive. Iar frica nu mai scenarii care sa o sustina, asa ca dispare.
Regula 2: mintea si corpul sunt interdependente.Cand in minte apare frica, atunci apare si o secretie de hormoni si substante chimice care produc modificari in corp:
– iti contracta muschii sau ii relaxeaza prea tare
– iti dilata pupilele (ca sa vezi mai bine)
– iti creste presiunea sangelui si pulsul
– apare transpiratia intensa
– iti dilata pupilele (ca sa vezi mai bine)
– iti creste presiunea sangelui si pulsul
– apare transpiratia intensa
Cand in minte apare un anume gand (de frica), corpul reactioneaza. Dar si cand corpul reactioneaza, in minte apar anumite ganduri. Este un sistem interconectat. Corpul schimba mintea, iar mintea schimba corpul. Asta e perfect. Pentru ca daca vreau sa scap de frica e suficient sa tin bine minte cum e corpul meu cand sunt super relaxat.
Metoda dupa care m-am folosit de aceasta regula e simpla si ti-o descriu mai jos:
1) observa-ti corpul intr-un moment de completa relaxare. Observa cum ai muschii de relaxati, observa respiratia, observa cum te misti, cum stai, etc.
2) cand esti intr-o situatie care iti provoaca teama, pur si simplu aminteste-ti si ia exact pozitia corpului, ritmul respiratiei, viteza de miscare, tensiunea din muschi, etc. de la momentul de relaxare
2) cand esti intr-o situatie care iti provoaca teama, pur si simplu aminteste-ti si ia exact pozitia corpului, ritmul respiratiei, viteza de miscare, tensiunea din muschi, etc. de la momentul de relaxare
Stiu din experienta ca la inceput pare si absurd si imposibil. Dar dupa ce faci de 3-4 ori, o sa vezi ce simplu iti este. Eu la inceput am facut tehnica asta cam sceptic. Dar mi-am dat seama ca functioneaza. Iti explic cum functioneaza. Cand esti intr-o situatie de teama, mintea ii spune corpului cum sa stea cand e pericol, cum sa respire, cum sa tensioneze muschii, etc. Daca tu vii constient si iti relaxezi corpul, incetinesti respiratia, iti schimbi pozitia corpului, atunci mintea primeste doua mesaje contradictorii:
1) un mesaj de la situatia in care te afli si care zice “Pericol” si mintea creaza frica
2) un alt mesaj opus, de la corpul tau relaxat, care ii spune mintii “Calm” si mintea creaza relaxare
2) un alt mesaj opus, de la corpul tau relaxat, care ii spune mintii “Calm” si mintea creaza relaxare
Fiind doua mesaje opuse, ele se anuleaza reciproc. Daca exersezi de cateva ori, o sa vezi ce rapid are loc aceasta anulare a emotiilor de teama.
Metoda psihologica usoara pt. a scapa de teama:
Iti dau mai jos si o metoda strict psihologica pentru a scapa rapid de o situatie de care iti este teama. Ai grija, dupa ce faci aceasta metoda, o sa simti ca se schimba multe lucruri pe care pana acum nu puteai sa le faci. Dupa ce dispare teama, de fapt dispar multe din obstacolele care te-au tinut pe loc. Citeste si aplica aceasta metoda si apoi sa imi spui cum a fost!
Exercitiu pentru eliminarea fricii:
1) am gasit in amintirile locul in care ma simt cel mai in siguranta. Pur si simplu e o convingere de-a mea ca acolo nu mi se poate intampla nimic negativ.
2) apoi, cu ochii inchisi m-am vazut in acel loc si am stat asa pana cand am simtit ca incepe iar starea de calm si siguranta maxima.
3) apoi mi-am imaginat ca tot acel spatiu de siguranta se contracta si se micsoreaza in jurul meu pana cand devine cat un punct in inima mea dar eu simt in continuare in corp aceea senzatie de siguranta si confort.
4) cu aceeasta stare de siguranta si confort in minte, am inceput sa imi imaginez acum ca sunt in situatia care imi dadea teama. Dar de data asta in mine era si toata puterea emotionala pozitiva data de siguranta si confort.
2) apoi, cu ochii inchisi m-am vazut in acel loc si am stat asa pana cand am simtit ca incepe iar starea de calm si siguranta maxima.
3) apoi mi-am imaginat ca tot acel spatiu de siguranta se contracta si se micsoreaza in jurul meu pana cand devine cat un punct in inima mea dar eu simt in continuare in corp aceea senzatie de siguranta si confort.
4) cu aceeasta stare de siguranta si confort in minte, am inceput sa imi imaginez acum ca sunt in situatia care imi dadea teama. Dar de data asta in mine era si toata puterea emotionala pozitiva data de siguranta si confort.
Montesquieu spunea ca lucrurile cele mai evidente sunt acelea care se lasa cel mai greu definite. In cazul de fata, toata lumea stie ce este frica, toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa, (de fapt aceasta este o parte esentiala a problemei: e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie). Sa facem o mica analiza pentru a incerca sa ne clarificam ideile.
In primul rand este usor de verificat faptul ca exista cel putin trei nivele, trei „paliere” ale fricii.
La primul nivel intalnim temerile comune, legate de o problema specifica; frica de a vorbi in public, frica de boli sau de accidente, frica de a fi agresat etc. Fiecare dintre noi are temeri specifice, care sunt de obicei legate de experienta personala. Daca le vom analiza cu rabdare vom constata insa ca in ciuda varietatii lor, aceste temeri pot fi clasificate in cateva „categorii” mai importante.
Astfel ajungem la temerile de nivelul doi care, despartindu-se de specificul anumitor situatii, devin legate de o anumita stare sufleteasca. La acest nivel „locuiesc’ printre altele: frica refuzului, falimentului, dezaprobarii singuratatii, s.a.m.d.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.
Evident, aceste temeri de nivelul doi tind sa aiba un caracter integrator, cuprinzand diferite situatii cu care ne intalnim cotidian. Refuzul, de exemplu, este refuz independent de forma prin care se manifesta sau este exprimat, si confruntarea cu acesta poate induce conditionari care ne vor influenta perioade lungi din viata.
Varful „piramidei” fricii, frica de „nivelul III” este, oricat de ciudat ni s-ar parea, reprezentat de o unica angoasa: teama ca nu vom reusi – frica de esec, de a nu face fata.
Sunteti surprinsi? Reflectati cu atentie si o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla convingerea ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.
Sunteti surprinsi? Reflectati cu atentie si o sa descoperiti ca la baza fiecarei temeri se afla convingerea ca nu vom fi in stare sa infruntam ceea ce realitatea ne pune in fata.
Cu alte cuvinte, frica nu exista „in sine” ci numai in legatura cu o anumita situatie. In plus, nu se raporteaza la momentul prezent ci numai la viitor (viitor in sens de 10 minute sau de 10 ani, nu conteaza). Cand ceva de care ne era teama se intampla intr-adevar noi nu ne mai luptam cu teama ci chiar cu problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceea ce este cu totul altceva.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata.
Frica este deci o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil a surveni in viitor, imagine formata plecand de la ideea ca in momentul in care acel eveniment se va intampla, nu vom fi capabili sa facem fata.
Sa intram putin in amanunte:
– frica de somaj se bazeaza pe imaginea mentala conform careia daca mi-as pierde servciul nu as fi in stare sa infrunt situatia;
– frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;
– frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.
– frica de boli se bazeaza pe imaginea conform careia daca as fi bolnav nu as sti cum sa ma descurc;
– frica de singuratate se bazeaza pe imaginea conform careia daca as ramane singur nu as sti ce sa fac.
Merita deci sa ne intrebam: daca am sti cum pot fi infruntate aceste probleme, de ce ne-ar mai fi frica? Raspunsul este evident: de nimic.
Prin urmare frica nu este altceva decat convingerea noastra ca suntem lipsiti de raspunsuri eficace la o anumita problema, o anumita situatie cu care inca nu suntem confruntati. Sa incercam in continuare sa descoperim si alte laturi ale acestui adevar.
In primul rand trebuie sa evitam caderea in echivoc: v-ati gandit probabil daca nu ar fi bine sa gasim un sistem prin care sa putem scapa de frica odata pentru totdeauna.
Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:
Eroare: in afara faptului ca frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia, trebuie sa admitem cateva principii:
Atat timp cat suntem capabili a ne dezvolta, frica va fi mereu prezenta.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte” intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea.
Unicul sistem de a anula sentimentul de frica este sa ne obligam a ne misca numai in domenii pe care deja le cunoastem, ceea ce este echivalent cu a ne autocondamna la „moarte” intelectuala si spirituala. Independent de experienta si capacitatile pe care le deprindem, de fiecare data cand vrem sa infruntam un domeniu care pentru noi este necunoscut, o sa simtim frica. Numai atunci cand domeniul respectiv devine parte a experientei noastre, frica specifica va disparea.
Aceasta ne conduce catre un al doilea principiu.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul, v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.
Actiunea este o conditie neaparat necesara pentru anularea fricii. Aceasta este calea prin care ne putem asigura dezvoltarea personala. Orice om pe care il invidiati pentru curajul, v-ar putea confirma faptul ca s-a confruntat cu frica, dar a ales sa o infrunte actionand.
Astfel ajungem la cel de-al treilea principiu.
A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin inspaimantator decat a trai cu o frica ascunsa care ne poate „dinamita” increderea in propriile noastre forte. Cu cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile” cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip.
Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care I-ar pretinde actiunea concreta…
A infrunta o situatie de care ne este teama este mult mai putin inspaimantator decat a trai cu o frica ascunsa care ne poate „dinamita” increderea in propriile noastre forte. Cu cat limitam mai mult existenta noastra pentru a „evita temerile” cu atat mai mult scade respectul fata de propria persoana. Este vorba de exemplul clasic al strutului care isi ascunde capul in nisip.
Ironia sortii consta in faptul ca refuzand sa infruntam o anumita problema, evitam sa ne expunem unui stres, unui consum nervos mult mai mare decat cel pe care I-ar pretinde actiunea concreta…
Concluzie
Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care „inainte” nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto, etc.
Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem „condamnati la moarte”. Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri”
Acum cateva saptamani am gasit pe Internet o stire care mi-a atras atentia: intr-o suburbie a Los Angeles-ului exista un club de persoane bolnave de SIDA care constientizand ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedica unor activitati pe care „inainte” nu ar fi indraznit niciodata sa le desfasoare: parasutisrn, alpinism, curse auto, etc.
Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca, in fond, fiecare dintre noi (fie ca ne place sau nu gandul acesta), suntem „condamnati la moarte”. Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant faptul ca abia in momentul in care constientizam inevitabilitatea mortii avem cele mai mari sanse de a trai o viata mai intensa si incarcata de semnificatii, distrugand limitele pe care temerile noastre ni le-au creat.
Mi-a venit in minte un vechi sfat al samurailor: „Atunci cand esti in lupta, aminteste-ti ca oricum vei muri”
Ce am vrut sa spun de fapt in aceste randuri? Frica este, pana la un punct, un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre, dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta impiedicandu-ne inaintarea catre obiectivele vizate si consumandu-ne inutil energia intr-o „lupta cu fantasmele”.
Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea, ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.
Un vechi proverb spune: „Nu-i da, Doamne, romanului cate poate sa indure!” Cred ca aceste cuvinte pot fi interpretate si altfel decat intr-o cheie fatalista.
Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea: ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi „conserv” frica?
Raspunsul ii puteti afla ACTIONAND!
Cum să treci peste anxietate în 5 pași
Există falsa impresie că starea de anxietate este (ca) o boală – că ea apare când vrea. Dar de fapt un om intră într-o stare de anxietate când are anumite gânduri sau când este pus în anumite situații, nicidecum pur și simplu aleatoriu.
Pe scurt: atunci când un om este pus într-o anumită situație care-l poate speria (trebuie să vorbească în public), el primește o “doză” de adrenalină – menită să-l ajute. Dacă omul se sperie de efectele adrenalinei în loc să meargă mai departe cu acțiunea pe care trebuie s-o facă (se sperie de faptul că-i bate inima mai des și mai puternic, se sperie de faptul că tremură etc.), el poate intra într-o stare de panică – iar asta o să-i dea impresia că nu mai poate respira.
Și, iată, așa se ajunge la o stare extremă de anxietate. Pornind doar de la niște gânduri și lipsă de experiență.
Există mai multe lucruri pe care le putem face pentru a nu intra într-o stare de anxietate sau pentru a ieși dintr-o asemenea stare:
1. În primul rând trebuie să identifici factorii ce te duc la anxietate.
Vorbitul în public e un factor? Vorbitul cu persoane noi? Vorbitul cu șefi sau cu persoane autoritare?
Când eram mic simțeam că nu pot să vorbesc cu profesorii căci mi se blocau cuvintele în gât. Ulterior am pățit asta cu polițiștii. Am învățat mai apoi cum să trec peste aceste situații.
2. O “metodă” simplă de a trece peste aceste “cuvinte blocate în gât” este … exercițiul.
Anxietatea, de multe ori, vine din frică. Iar cea mai “sănătoasă” metodă de a scăpa de o frică este să o înfrunți. Cu cât mai des, cu atât mai bine.
Deci: identifică ce-ți dă o stare de anxietate și apoi pune-te, într-un mod voit, în acele situații.
3. Încearcă să te controlezi – observă dialogul interior și controlează-ți gândurile.
Gândurile noastre duc la acțiuni. Dacă putem modifica “rădăcina” unor acțiuni nedorite, totul s-ar rezolva mai ușor.
În loc de gânduri legate de eșec, ar fi o idee bună să avem gânduri legate de succes.
În loc de: “Sper să nu mă fac de râs.” este mult mai bine să gândesc: “Sper să fiu foarte aplaudat.”
Gândurile pot fi luate ca un joc. La început e puțin mai greu să-ți modifici gândurile, dar cu timpul devine banal.
Ideea este să nu te concentrezi pe ceea ce te-ar putea face să clachezi, ci pe ceea ce te-ar putea ajuta.
Ține minte că toată anxietatea ta pornește de la gândurile tale, nu vine de la sine.
4. Imaginează-ți diverse scenarii și pune pe hârtie modul în care ai vrea să reacționezi.
Fă-ți un fel de mic manifest despre cum vrei să fii atunci când ești pus sau te pui în anumite situații.
Pregătește-te mental pentru acele momente.
A fost dovedit că sportivii se pot antrena chiar și atunci când doar privesc alți sportivi antrenându-se. Se pregătesc mental.
Asta putem face și noi când știm că urmează să trecem prin anumite momente.
5. Acceptă adrenalina – ea este acolo ca să te ajute.
Corpul îti oferă adrenalină pentru a te ajuta, nu pentru a te pune în pericol.
Adrenalina este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stress. Ajunsă în sânge ea determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie.
De adrenalină trebuie să ne bucurăm și să ne folosim. Când o simțim în corp, atunci trebie să tragem mai tare ca niciodată, nicidecum să ne blocăm.
3 lucruri care m-au ajutat sa scap de neincredere si temeri si sa actionez:
1. Frica e doar in mintea mea
Creierul are rolul sa te apere, instinctual de supravietuire isi face bine treaba si de fiecare data cand vrem sa facem ceva nou, mintea ne stransmite semnale de alarma.
Insa nu inseamna ca semnalele de alarma sunt adevarate. E ca si cum ai pune o tigara langa o alarma pentru fum si in secunda urmatoare se declanseaza. De fapt, nu e nici un incendiu.90% din lucrurile de care ne e frica nu se intampla niciodata.
De multe ori imi era frica sa fac ceva, credeam ca e foarte greu. Pana cand l-am facut si am vazut ca nu era atat de greu pe cat credea si de fiecare data cand imi este frica sa fac ceva, fac o lista mentale cu toate situatiile asemanatoare care mi-au dovedit ca frica este doar in mintea mea.
Insa nu inseamna ca semnalele de alarma sunt adevarate. E ca si cum ai pune o tigara langa o alarma pentru fum si in secunda urmatoare se declanseaza. De fapt, nu e nici un incendiu.90% din lucrurile de care ne e frica nu se intampla niciodata.
De multe ori imi era frica sa fac ceva, credeam ca e foarte greu. Pana cand l-am facut si am vazut ca nu era atat de greu pe cat credea si de fiecare data cand imi este frica sa fac ceva, fac o lista mentale cu toate situatiile asemanatoare care mi-au dovedit ca frica este doar in mintea mea.
2. Metoda celui mai rau scenariu
O metoda buna da sa scapi de teama e metoda celui mai rau scenariu. Care e cel mai rau scenariu posibil? Care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla? Ce ai face in cazul in care s-ar intampal asta, ce solutii ai avea?
Cand planuiesti, iti dai seama ca totul va fi ok si ca de fapt, nu are de ce sa iti fie teama. E ca si cum ai diseca problema pana cand ai vedea ca de fapt, nu este nimic acolo care sa te sperie si ca poti gasi o rezolvare chiar si pentru cea mai mare frica a ta.
3. Recunoaste ca ti-e frica
De multe ori incercam sa ne mascam frica ca sa parem mai puternici, chiar si de noi insine. gasim tot felu de scuze ca sa nu actionam cand de fapt suntem paralizati de frica.
Insa, a lasa frica sa te paralizeze nu e o solutie si cum primul pas spre vindecare e constientizarea si recunoasterea, recunoaste-ti tie insuti ca ti-e frica, dar nu lasa asta sa te impiedice sa actionezi.
sursa: net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu