Revenind la vindecarea de parinti.
Nu exista un leac miraculos – inghitit intr-o repriza si gata – s-a dus tiparul din subconstient.
Ceea ce se imprima in tine ca soft de baza are nevoie de reconfigurare.
Cu rabdare.
Si mai ales cu intentia clara de a face asta – oricare ar fi drumul de parcurs.
Drumul nu e niciodata usor.
Pentru ca egoul, sfera mentalului s-a cladit exact pe aceste detalii: fundatia este reprezentata de ei – parintii.
Ca sa refaci fundatia – e nevoie de curaj, un curaj aproape nebunesc, ar spune un spirit conservator – amenintat ca-si va pierde toata personalitatea, tot Eul.
Eu pot sa spun atat:
Baza fiecarei traume este data de credinta ca cineva nu a fost iubit.
Totul se rezuma la asta.
Un om poate fi lezat la radacina doar prin frica si lipsa de iubire. Frica are la baza intotdeauna sentimentul de neiubire.
(Ai observat cand esti indragostit – cate acte de curaj fantastic faci?)
Intelege ca ai fost iubit. In totalitate.
Intelege ca parintii tai atat au stiut si au putut. Acesta este limbajul lor.
Ei ti-au vorbit intotdeauna asa cum au stiut ei, nebanuind ca tu nu intelegi, ca tu ai alt limbaj.
Ti-au vorbit asa cum au crezut ca este cel mai bine. Ti-au vrut binele, chiar daca uneori au „dat cu bata-n balta”.
Nu au terminat facultati de psihologie si filosofie, nu s-au specializat in
metafizica.
metafizica.
Fiecare parinte din lumea asta poarta in el la randul sau un copil ranit, sau neimplinit. Pe care incearca sa-l vindece prin copilul sau copiii carora le da nastere la randul sau.
Toti iubim.
Chiar si cei mai „rai” dintre noi. La baza avem o nevoie unica: nevoia de iubire.
Fiecare pe limba sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu