Pentru inceput, arunca o privire aici.
Subiectul e amplu, si nu l-as putea cuprinde in totalitatea lui intr-un singur articol.
Altii scriu carti in volume extinse pentru a face un mic sumar al esentei.
Citeste cu rabdare, citeste cu atentie, deschide sufletul in timp ce dai scroll in jos, dar nu-ti inchide mintea. Ai nevoie de amandoua in egala masura.
Nu te grabi sa tragi concluzii, mediteaza pe tot citesti, tine minte ca tu acum te-ai hotarat sa reconfigurezi chiar mecanismul prin care citesti chiar si aceste randuri.
Stiai ca subconstientul tau iti ghideaza inclusiv aria de interese, dar mai ales modul de perceptie a unei informatii date?
Fiecare decodifica o informatie in functie de tiparul sau de baza.
Cel mai banal exemplu este cel al paharului pe jumatate plin. Unii il vad pe jumatate gol.
Tiparul subconstient se formeaza inca din viata intra-uterina, si se consolideaza in primii ani de viata (pana pe la 6 ani, desi exista posibilitatea ca in urmatorii 6 ani sa definitivezi anumite detalii cu privire la Eul tau in raport cu societatea)
Acesta are valoare .exe, e un soft.
Va rula pe pilot automat, fara sa te intrebe la fiecare actiune daca esti sigur ca doresti sa se autoexecute.
Batranii intelepti, maestrii iluminati – nu degeaba te indeamna sa nu te increzi in tot ce gandesti.
Mintea e inselatoare, pentru ca lucreaza doar cu propriile produse, si acelea grupate in sisteme de auto-conservare, formate in frageda copilarie dintr-o suma de experiente personale.
N-am sa pot repeta suficient in fiecare scriere a mea – despre importanta intelegerii acestui fapt: Noi nu experimentam o Realitate Absoluta, ci doar o perceptie limitata a unei mici fatete din vasta realitate.
Tu nu experimentezi un adevar, ci experimentezi o perceptie personala limitata, careia ii atribui valoare de adevar.
Cu asta avem de-a face atunci cand ne vindecam de parinti.
Sa purcedem, asadar, pe drumul vindecarii.
Ia aminte ca e o calatorie a sufletului, si trateaz-o cu respectul si dedicatia cuvenite...
- Primul pas este negresit acela al CONSTIENTIZARII:
Ai ajuns la o anumita varsta, si iti faci un inventar al implinirilor personale.
Te trezesti ca pana acum te-ai tot invartit intr-un cerc vicios al deziluziei.... mereu „ti-a scapat printre degete” fericirea aceea idilica la care visezi cu ochii deschisi.
Pana acum, ai tot dat vina pe altii... de la parintii iresponsabili, pana la societatea de rahat.
Pana intr-o zi, cand ti se aprinde un mic beculet (poate chiar azi, citind-o pe Andreea, sau poate intr-o zi ploioasa de vara, in timp ce aruncai cu noroi in Cupidon :) - ca tot veni vorba, ia citeste si aici ) – si oarecum iti dai seama ca undeva in tine e motorasul.
Tu si numai tu.
Tot ce simti este o alegere personala. La fel si tot ce ti se intampla.
Totul vine din propriul subconstient perseverent.
Subconstient ale carui mecanisme in lucru s-au format in frageda copilarie si chiar inainte de a te naste, formand tipare uneori defectuoase, prapastioase, dizarmonioase.
Subconstient care se executa fara a cere parerea constientului.
Ex.:
Tu vrei sa crezi in iubire (constient), dar nu poti (subconstient).
Tu vrei sa crezi in fidelitate (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa oferi neconditionat (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa manifesti senzualitate necenzurat (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa primesti\oferi afectiune (constient), dar nu poti (subconstient).
Si exemplele merg la infinit.
Ai constientizat?
Perfect! Primul pas e cel mai greu, restul prind aripi pe masura ce se inmultesc!
- Pasul 2: ASUMAREA
.... Care nu e o chestie foarte magulitoare.
Atunci cand vine vorba de asumare, intotdeauna suntem tentati sa folosim un „dar”. Inainte sau dupa verb.
Tindem sa fim foarte atasati de povestile noastre, ne identificam cu produsele mentalului galagios si partinitor. Teritorial. Liniar.
Dar tu acum stii ca a venit vremea sa-ti iei destinul in propriile maini.
Daca nu banuiai ca se poate – te anunt eu acum.
Asuma-ti.
Asuma-ti responsabilitatea propriei vieti.
Esti major, educat, destept – nu crezi ca ar fi vremea sa renunti la rolul copilului parintilor tai?
Gata, a trecut, acum esti cu totul altcineva, esti un adult in toata puterea – e cazul sa-ti asumi asta, si sa-ti creezi propriul tipar mental, unul care sa „te coafeze” in trendul actual.
Nimeni si nimic nu te mai leaga de acea fiinta mica si frageda care a absorbit un set de credinte intr-un mod judicios pentru propria persoana.
Iti revine in totalitate responsabilitatea propriului psihism.
Acum stii.
Acum vezi si tu ca exista si alte moduri de raportare la lume si la tine insuti.
De-acum incolo nu mai e treaba nimanui sa te puna pe tine bine cu tine sau cu restul.
E treaba ta. Asuma-ti.
Asuma-ti propriile tipare comportamentale, asuma-ti intentia de a lucra la ele, asuma-ti pasii de parcurs, si nu arunca piua pe nimeni in drumul tau.
Tu si numai tu. Asa sta treaba.
Restul oamenilor din preajma ta sunt doar oglinzi ale unor parti din tine. Lasa vaicareala si victimizarea – nimeni nu s-a nascut pe lumea asta pentru a te sabota pe tine, si nici pentru a te purta pe brate. Oamenii din jurul tau sunt fetele tale din spatele fetei.
Fii atent in jurul tau de-acum, si vezi cu ochii tai.
Asuma-ti.
Totul in viata asta este – pana la urma o chestie de asumare.
Asa cum fetita mea de un anisor si patru luni - in curand isi va da seama ca fetita dulce din oglinda pe care ea o pupa cu atata drag – este chiar ea!
Noi suntem in exact aceeasi etapa la un moment dat – dar la un nivel mai complex.
Hai, te usurezi de cateva tone de poveri carate gratuit - imediat ce incepi sa practici asumarea, ai sa vezi.
- Pasul 3: INTELEGEREA
Intelege ca tu nu esti povestea ta, intelege ca tu nu esti un episod trist din viata ta, intelege ca tu nu esti ceea ce te-au facut parintii tai sa crezi ca esti, INTELEGE CA TU POTI FI TOT CEEA CE ITI DORESTI TU SA FII.
Intelege ca parintii tai atat au stiut, atat au putut.
Intelege ca fiecare poarta – la randul sau – in sine – cate un copil ranit.
Parintii tai nu s-au eliberat de povestile lor in momentul nasterii tale.
Parintii tai nu sunt niste zei coborati din ceruri pentru a te proiecta pe tine cu un design de proasta calitate.
Mama si tata sunt copiii raniti ai cuiva – la randul lor. Sunt creatiile altor copii raniti, in alte feluri, care la randul lor sunt copiii altor copii raniti.
Toti purtam in sine cate un copil ranit, sau abandonat, sau sufocat, sau dezamagit, sau ignorat, sau rasfatat peste masura, sau marginalizat, sau in alte feluri....
Intelege-i pe ei, fa efortul asta – si puterea ta personala va creste peste imaginatia ta.
Fa tot ce-ti sta in puteri sa ii analizezi din postura observatorului detasat de data asta.
Nu din rolul copilului ranit. Din postura omului in toata firea care esti.
Observa-le copilul din ei. Citeste-le povestea printre randuri. Da-ti seama de suferintele lor interioare, de limitarile lor personale, de tiparele lor defectuoase.
Si intelege ca ei sunt – la randul lor – copiii cuiva care atat a stiut si a putut.
Tu ai de-acum ceva important la mana. Ceva ce ei nu au avut sansa sa primeasca. Tu stii mai mult. Tu intelegi mult mai mult de-acum.
Cand intelegi asumat – calatoria sufletului tau te poarta deja pe o panta ascendenta. Cat de curand vei fi ajuns sus, in varful muntelui, vei avea o panorama deosebita, imposibil de accesat din alte pozitii.
- Pasul 4: ACCEPTAREA
Accepta toate cele de mai sus, una cate una.
Accepta ca fiecare individ din lumea asta are propriul psihism, propriii ingeri si demoni interiori, propria lupta pentru supravietuire intr-un Eu zguduit de povesti de toate categoriile.
Accepta ca nimeni pe lumea asta nu s-a nascut gol de informatie, si ca fiecare are o experienta de vindecat.
Accepta ca fiecare om contine dincolo de corp – un suflet. Si ca fiecare suflet cu care interactionezi in viata asta pe pamant – iti este (dincolo de roluri) un coleg de clasa, un prieten, un invatator si invatacel in acelasi timp.
Accepta ca tu nu esti rolul tau, nimeni nu este. Rolurile sunt diverse cu fiecare viata traita pe pamant.
Ia mai citeste si asta.
Si intelege ca poate cel mai mare agresor al tau iti este cel mai bun prieten pe plan spiritual. Lectiile sufletului se invata cu practica, nu in teorie. Jocurile de rol sunt diverse. Cele mai importante lectii le primesti cu ceva sudoare. Exact ca la scoala.
Poti sa accepti?
Cu intelegerea si asumarea in tolba – nu mai exista „nu pot”. De-acum exista doar „nu vreau”. Si se numeste alegere personala – ocazie cu care nimic nu te poate contrazice.
Daca am ajuns in punctul asta cu discutia, urmatorul pas s-a autorevelat de la sine....
- Pasul 5: IERTAREA
E timpul.... gata cu alintul, treci si elibereaza-te de poverile ranchiunilor si victimizarilor. Esti mult deasupra deja.
E timpul sa le dai drumul.
Sa le multumesti pentru lectii, pentru calatorie, pentru exercitiu, si sa pornesti la drum cu cat mai putine bagaje in spate.
Urmeaza urcus abrupt. Tot ce porti inutil in spate iti va ingreuna ascensiunea. Ba chiar ti-o va sabota, si-ti va pune in pericol integritatea.
Iarta-i pe toti. Absolut pe toti. Iarta-i definitiv si irevocabil. Iarta-i cu sufletul plin de intelegere, acceptare si asumare.
Nu te lasa pacalit de suprafata, iarta pana devii iertare, retine clar in minte tot timpul ca fiecare neiertare este un bagaj in plus pe care-l vei purta inutil incercand sa escaladezi muntele propriei vieti.
Un bagaj greoi si urat mirositor pe de-asupra. Nu doar te impovareaza, dar te si intoxica de-a lungul calatoriei. Daca reusesti sa nu cazi, te poti otravi chiar inainte de saltul final.
Citeste neaparat si cu atentie aici. Punctez in linii mari care e ideea, si pe unde mai sunt si capcane.
Citeste, citeste.... urmeaza pasul decisiv, mai ai puuuuuutin de tot....
Nu fa economie la iertat.... totul iti este returnat inzecit, iti promit!
Esti iertare?
Ai ajuns sa consideri ca nici macar nu ai ce ierta?
Pffff...... esti minunat! Deja esti alpinist de performanta in propria viata.
Hai, mai avem doar un pas..... maxim doi... am ajuns la CHEIE!
- Pasul 6: ELIBERAREA DE ROLURI
O cheie in procesul de vindecare. Ba nu – de fapt, este CHEIA.
Citeste asta. E important.
Daca nu faci asta – restul e aproape inutil. Te vor bantui mereu naluci, vei lucra constant la modificarea unor efecte, insa cauza care sta la baza efectelor va castiga energie in raport cu energia depusa de tine in lupta cu ele – efectele...
Cum faci asta:
Pui frumusel pe hartie tot ce te doare. Tot.
E mult de scris? Na, bravo... multul asta iti viruseaza sistemul de ani de zile.... asta nu te-a obosit?
Baga.... fara economie, fara diplomatie, fara jena..... scrie tot ce ai simtit vreodata si tot ce simti, tot ce te-a dezamagit, tot ce te-a ranit, tot ce te-a facut vreodata sa crezi despre tine ca esti mai putin decat minunat, scrie... scrie....
Nu ignora ce ti se pare ridicol - ori elimini tot, ori daca lasi virusi la clocit.... mai bine nici nu te apuci. Muncesti degeaba.
Dupa ce ai terminat de scris (poate sa-ti ia o zi, o saptamana, o luna.... poate si mai mult. Tu nu incheia pana nu esti sigur ca ai scos toti demonii la suprafata si i-ai demascat, da?) – citeste, si fa un prospect.
Gaseste-ti rolurile din fiecare poveste. Ai nenumarate roluri care iti viruseaza sistemul.
Ex:
„Rolul copilului ignorat \ranit \abuzat \maltratat \speriat....etc... ”Rolul adolescentului timid \agresiv \nesigur \parasit \hartuit..... etc....
„Rolul tanarului ghinionist \ etc.....”
„Rolul iubitului inselat \mintit \abuzat \ignorat \hartuit.... etc..... „Rolul angajatului neapreciat \abuzat \invizibil.... etc....
„Rolul salvatorului”
„Rolul confesorului”
„Rolul victimei de servici”
„Rolul criticului”
„Rolul acuzatorului”
„Rolul sfantului”
„Rolul intunecatului”
„Rolul......
Scoate toate rolurile cu care te-ai identificat de-a lungul vietii.
Si apoi renunta la ele.
Da-le drumul.
E timpul sa fii liber. Esti pregatit sa fii tu. Tu din spatele rolurilor.
Tu – esenta.
Tu – sufletul in continua evolutie care acum face jocuri de rol pentru a-si integra lectii.
Ca la scoala – ai facut jocuri de rol la scoala? Daca da – ai ramas identificat dupa ora de clasa cu vreun rol? Cu siguranta nu. Ar fi fost ridicol.
Dar asta numai pentru ca ai fost mereu constient de propria individualitate. Care nu are nimic de-a face cu rolurile. Ai stiut clar cine esti, si ti-ai asumat constient un joc.
La fel e si in viata.
Tu nu esti rolul pe care il joci intr-un moment sau altul.
Tu esti mult mai mult.
Esti observatorul din spatele jocului. Esti un actor grabit. Esti un elev sarguincios.
In scoala sentimentelor.
Unde echilibrul e scopul suprem.
Ai sa-ti spui ca am omis iubirea. Dar nu am facut asta.
Iubirea este echilibru. Simplu, curat, divin.
- Pasul 7: RESCRIE POVESTEA
Citeste aici. Fac un sumar destul de cuprinzator, exemplificat cu propria experienta de viata.
Gata, ai ajuns sus. Acum stiu exact ce vezi si cum simti:
Vezi o panorama superba, si simti ca respiri un aer curat, puternic, sanatos.
Esti in varful muntelui.
De azi inainte lumea toata este a ta. Priveste! Observi cum se imbina toate, cata armonie exista in TOT, cat de fantastic colaboreaza natura in jocul vietii, cat sens are fiecare, absolut fiecare adiere de vant, picatura de ploaie, nor cenusiu, bolovan rostogolit din stanca.....
Doar vezi, si ai totul, totul!
...Ah, cat pe ce sa uit!
Arde hartiile. Arde-ti toate rolurile. La propriu si la figurat.
Ai terminat cu ele. Nu mai exista.
De-acum esti Fiul Tatalui Tau, Dumnezeu – atat de simplu si atat de complex in acelasi timp... :)
Urmatoarea mea scriere va fi despre iubire, asa cum am promis, si asa cum urmeaza intr-o ordine logica a unei expuneri liniare a non-liniarului :)
Esti minunat(a), habar nu ai cat de perfect(a) esti!
Elibereaza-ti spinarea de bagaje (in cei 7 pasi propusi de mine, sau in ce mod iti vine tie potrivit) – si iti garantez ca vei face cunostinta cu un Eu fantastic, superb, iubit.... sau mai degraba un Eu – iubire.
Garantez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu